Nu este niciun secret că, în ciuda măreţelor realizări ale trecutului, încântătoare şi grandioase în acelaşi timp, China fost periodic afectată de secetă, câteodată extrem de severă. În consecinţă, oamenii mureau pe capete, slăbind naţiunea şi intensificând tensiunile sociale. Împăratul, fiu divin al cerurilor, nu avea o misiune mai importantă decât aceea de a asigura hrană supuşilor săi; cel mai important moment al „anului politic" era procesiunea grandioasă a curţii imperiale între Oraşul Interzis şi Templul Cerului, unde urma o sesiune intensă de rugăciuni, incantaţii şi ofrande prin care împăratul încerca să asigure poporului său recolte spornice şi bogate.
Nicio rugăciune nu poate influenţa mersul vremii. Oamenii au continuat să sufere de foame. În China, chiar şi în zilele noastre, una dintre cele mai uzitate formule de salut pune foarte explicit întrebarea: „Ai mâncat destul?" În recenta călătorie pa care am făcut-o în China unul din lucrurile care m-au frapat a fost bogăţia, chiar opulenţa meselor cotidiene ale cetăţenilor chinezi. Şi să nu-mi spuneţi că acest lucru este valabil doar în restaurantele de elită prin care am fost perindaţi în calitatea noastră de turişti occidentali cu pretenţii... În China se mănâncă mult pe stradă, şi n-o să vă vină să credeţi dacă vă povestesc ce ospeţe improvizate dar îmbelşugate am văzut pe măsuţele scâlciate înghesuite pe trotuare!
China a depăşit demult pragul acelei sărăcii alimentare care făcea o mare realizare din asigurarea bolului zilnic de orez (lucru cu care, de altfel, conducerea comunistă s-a lăudat din plin). Poţi acum să vezi în China cele mai diverse situaţii, de la pălmaşul murdar care înfulecă grăbit un bol de tăieţei până la tânărul elegant care, cu achii aţintiţi pe ecranul telefonului, ciuguleşte dintr-un sandvici sau dintr-o salată la poalele unui zgârie-nori din Chinasteel Plaza, într-o ambianţă culeasă parcă din romanele SF. Diferenţa dintre cele două categorii este imensă, iar când spun aceasta am în vedere în primul rând relevanţa lor pentru viitorul Chinei şi al planetei.
Pălmaşul care câştigă 200-300 de dolari americani pe lună este exponentul a ceea ce aş putea numi „vechiul vis chinezesc": mîncare pe săturate, o slujbă, pace (ştiaţi că simbolul chinezesc pentru „pace" reprezintă o femeie care are deasupra capului un acoperiş?- ce metaforă mai frumoasă ne-am putea imagina?). Tânărul corporatist din birourile ultramoderne este exponentul unui alt fel de vis, pe care l-am numit deja: „marele vis chinezesc". Chiar dacă el este fiul sau nepotul acelui umil pălmaş, tânărul corporatist poartă cu el un vis grandios, un vis de prosperitate şi bogăţie la standarde pe care, până acum, doar lumea occidentală le-a putut atinge. Când, în pauza de masă, se uită preocupat pe ecranul telefonului sau al tabletei (imens, oricare ar fi obiectul), el cumpăneşte între nenumăratele oferte imobiliare, care de care mai opulentă şi mai atrăgătoare, deşi preţurile unui apartament se învârt în jurul valorii de 1500 USD pe metru pătrat. La fel, el se uită (poate un pic visător...) la atrăgătoarele oferte de autoturisme, multe dintre ele special create pentru China (aţi auzit până acum de Volkswagen Magotan, Sagitar sau Lavida?!). Folosesc doar genul masculin pentru a-l desemna pe tânărul chinez care trăieşte marele vis al prosperităţii, întrucât societatea chinezească a rămas profund ataşată valorilor tradiţionale: chiar dacă mireasa nu mai este nevoită să trăiască cu soţul său şi cu părinţii acestuia, supunându-se şi dându-le ascultare, bărbatul este cel care are în exclusivitate datoria de a asigura locuinţa şi locomoţia nou formatei familii nucleare.
În consecinţă, un apartament şi un autoturism fac parte din dotarea obligatorie a fiecărui bărbat care doreşte să-şi întemeieze o familie (în glumă, chinezii numesc celebra BMW „Be My Wife" - „Fii soţia mea", întrucât posesia unui astfel de autoturism este o garanţie a succcesului pentru orice cerere în căsătorie!). Şi uite aşa, visul prosperităţii individuale, combinat cu visul succesului social şi familial, îl face pe tânărul chinez să nutrească un vis mai mare, unul dintre cele mai gradioase vise născute în sufletul omenesc. Păduri întregi de zgârie-nori, cu apartamente din toate categoriile, aşteaptă momentul în care cineva va avea destui bani pentru a plăti avansul. Unde te uiţi nu vezi decât reclame pentru autoturisme, care de care mai exotice şi mai luxoase.
În acest moment există în China o generaţie tânără şi bătăioasă, al cărei număr egalează poate întreaga populaţie a Americii de Nord sau a Europei. Şi fiecare membru al acestei generaţii este mânat în luptă de marele vis chinezesc: prosperitate după modelul occidental. Ce înseamnă aceasta pentru China, ce înseamnă aceasta pentru planeta noastră, exploatată la sânge? De răspunsul la această întrebare depinde modul în care avem dreptul să ne imaginăm viitorul.
