Zeci de variante pentru actualul şi viitorul stadion, apoi nimic. “Ion Moina” revine obsesiv în prim-plan. Cu precădere, când e nevoie de simpatie. Politică, mai ales. Nici acum situaţia nu diferă. Curând începe campania electorală. Şi “Ion Moina” ţine din nou capul de afiş.
în campania pentru “locale”, mai că mi-a venit să cred că e pe lista candidaţilor pentru Primărie, Consiliul Local sau Consiliul Judeţean, la cât de mult am auzit vorbindu-se de “Ion Moina”. Apoi, iar linişte, întreruptă doar de un anunţ “măreţ” al puterii portocalii: stadionul nou va fi gata în 2010. în 31 decembrie 2010. Boc şi Tişe au explicat pe larg cum se va rezolva ridicarea nu doar a arenei, ci şi a unei săli de mii de locuri chiar lângă - la limita legalităţii, dar asta nu mai contează, nu-i aşa? – după care iarăşi nu am mai auzit nimic.
Pânã recent, când sefii Clujului si-au dat seama cã în oras existã un “cãlcâi al lui Ahile” pentru administratie si au mai nãscocit o variantã de rezolvare a situatiei. Un fel de cârpealã urbanisticã, cu multe PUD-uri, care sã zãpãceascã de tot oamenii care oricum s-au plictisit de povestile interminabile despre noul stadion. în toatã tãrãsenia, vorbele unui arhitect au
trecut, oarecum, neobservate.
“Graba aceasta nu poate fi decât un demers strict politic”, a remarcat Serban Tigãnas, seful arhitectilor ardeleni, referindu-se la viteza cu care se cautã solutii pentru demolarea stadionului “Ion Moina”. Demolare, nu constructie. Despre asta nu vorbeste nimeni.
Tise si Boc viseazã deja buldozere pe gazonul de pe “Ion Moina”, viseazã zeci si sute de camioane cãrând moloz la groapa de gunoi. în paralel, numãrã voturi. îsi închipuie cã fiecare trecãtor care vede
cã “problema” se rezolvã va stampila automat cãsuta portocalie. Doar cã uitã un lucru: clujenii se lasã prostiti – au dovedit-o de multe ori pânã acum –, dar la un moment dat se si trezesc, iar “lovitura” lor poate fi extrem de dureroasã.
Povestea cu demolarea va tine o vreme, apoi va veni momentul când mormanele de moloz nu vor fi de ajuns pentru linistea celor multi, care vor începe sã punã întrebãri. Si care vor astepta sã vadã si noua arenã. Pe nici un clujean nu îl va interesa dosarul plin de avize, PUD-uri, studii de oportunitate sau alte “chichite” legislative.
Nici lamentãrile “clasice” ale reprezentantilor administratiei locale, nici al cui e terenul de lângã, nici faptul cã nu se pot face locuri de parcare destule, nici cã Somesul e prea aproape sau cã pomii din Parcul Central trebuie protejati. Clujenii vor dori un singur lucru: sã vadã noul stadion, pe 31 decembrie 2010, cã doar asa le-a promis primarul.
Iar dacã nu se va întâmpla asa, închipuita minã de aur “Ion Moina”, care, de fapt, e o ruinã ce trebuie înlocuitã cât mai repede, va “lovi” necrutãtor.
O datã, deja, a ruinat planuri mãrete. Si, cu sigurantã, o va mai face. însã mult mai dur. Riscã cineva sã afle cum?
