Asemenea intervenții providențiale sunt fie de natură umană, fie colectivă, fie divină și noi le numim miracole. Cele mai grandioase și tulburătoare sunt miracolele istorice. Poporul român este o enigmă și un miracol istoric, așa cum minunat arăta poate cel mai mare istoric al românilor, Gheorghe Brătianu. Miracolele istorice salvează o națiune de la pierire sigură, înălțând-o, ca pe o gigantică pasăre Phoenix, din cenușa și distrugerea Războiului cel Mare, în vitrina națiunilor mărețe, victorioase și unite. Un asemenea miracol istoric s-a produs la 1918. Mai avem patru ani până la sărbătorirea centenarului miracolului fondării României Mari. Asemenea miracole s-au mai produs și la 1859, 1866 dar și mereu în istoria națională.
După cum spuneam, însăși nașterea și existența poporului român, în acești 2000 de ani de trăire pe acest pământ, este o enigmă și un miracol. Uneori, nu prea des, din păcate, comportamentul colectiv al românilor este un miracol. Uimește și produce un respect profund în rândul celorlalte națiuni. De fiecare dată când s-a întâmplat așa ceva s-a manifestat instinctul național. Sau, mai frumos spus sufletul românesc. Instinctul național, manifestarea sa în istoria românească, de fiecare dată, a fost miraculoasă și benefică evoluției naționale.
La fel s-a întâmplat și duminică, 16 noiembrie 2014, când am fost martorii manifestării în forță a instinctului național. Această teribilă și benefică forță a câștigat alegerile și tot Ea a hotărât că România trebuie să încheie un nefericit și păgubos ciclu istoric, pentru a-l începe pe altul. Ciclul demnității, primenirii și modernizării naționale. Manifestarea și acțiunea instinctului național sunt peste puterile noastre de înțelegere și predicție și niciun sondaj de opinie nu va putea ști vreodată când și în ce context miracolul se va produce.
eea ce este cert e că în istoria României instinctul național a acționat decisiv în toate momentele în care a trebuit. Această realitate l-a făcut pe marele om de stat român Petre Carp să spună, la 1918, că România are atâta noroc că nu mai are nevoie de oameni de stat. El, însă, confunda norocul național cu instinctul național. Cel care a schimbat cursul evoluției naționale și, cred eu, a salvat România de la prăbușirea internă inevitabilă, în toamna de grație a anului 2014, punând în fruntea sa pe un Unul de altă etnie și de altă credință decât românii majoritari. La fel a procedat și la 1866 când, din cauza certurilor și rivalităților între români, a corupției și abuzului generalizat a hotărât că România cea Mică poate fi salvată doar de un rege străin, neamț s-a nimerit, spre norocul nostru. Așa a fost și acum.
Să fim liniștitiți, de acum. Instinctul național a găsit leac, în primul rând, contra forțelor care acționau pentru dezunirea și prăbușirea noastră internă. Și care-i instigau inteligent și eficient pe ardelenii „arieni” contra moldovenilor și a celorlalți sudiști puturoși, lacomi și nespălați. L-a adus pe sas în fruntea țării. Pe un ardelean cu facultatea făcută la Cluj ca să facă din România o țară a lucrului bine făcut. Ca și pe acest tărâm și-n rîndul elitelor politice, mai ales, să fie seriozitate și puțină omenie. Ca să ia aminte și să se dea după cel din alt aluat etnic și aparținând altei credințe. Așa precum au învățat politicienii români de la regele neam Carol I. Cel care, la fel precum Klaus de acum, era molcom, aspru și echilibrat. Dar și raționa rațional și cu mult bun simț.
Instinctul național ne-a adus în față, poate, un model. Ca să reînvățăm sau să redescoperim că acestea ne sunt valorile naționale. Că acestea au fost modelele bunicilor și strămoșilor noștri. Că așa am rezistat, ca națiune în timp. Instinctul național a știut că aceasta ne e nevoia și așa se explică forța teribilă și inexplicabilă care i-a făcut pe sute de mii de români să stea încrâncenați, în ploaie, umilință și frig, câte 11 ceasuri pentru a vota. Așa putem înțelege răsturnarea pe plan intern, cele 13 județe recuperate inexplicabil de Johannis de la contracandidatul său, prezența milionului de alegători în plus la vot și tot ce s-a întâmplat. Acesta-i miracolul românesc. Să fim mândri de el. Doamne ajută!
