Care, iatã cã si-a trimis “avangarda”, ca o boare scârboasã, din momentul în care dl Crin Antonescu a câstigat alegerile în PNL, devenind, totodatã, candidat la prima functie în stat.
Toatã lumea care întelege ce se întâmplã dincolo de ceea ce face obiectul stirilor din ziare si de pe la televiziuni a avut un frison. Din momentul acela, initiatii au înteles cã anul acesta lupta pentru presedintia României va fi cruntã, mai ales prin faptul cã se vor folosi, cum era si de asteptat, armele “neconventionale” cele mai de temut. Aparitia sub reflectoarele scenei a dlui Crin Antonescu a creat, pentru câteva zile, un moment greu, strivitor prin ceea ce se anunta în urma schimbãrii la vârf de la PNL. Dar n-a fost doar “aparitia” dlui Antonescu, în care poate nici Domnia Sa nu credea cu foarte mare convingere, ci mai ales atmosfera congresului liberalilor, cea care a uluit lumea din afara acestui partid, atât cea politicã, cât si cea “civilã”.
Pentru un moment, atunci când congresul s-a terminat, (congres transmis clipã cu clipã de televiziunile de stiri), în oboseala vizibilã si în aplauzele unanime, privitorii s-au vãzut în fata unei alte realitãti politice decât cele cu care au fost obisnuiti în ultimii cinci ani. Au putut vedea cã politica poate fi si civilizatã, cã întrecerea, oricât de acerbã, poate fi si elegantã, fãrã amenintãri, santaje si fãrã folosirea serviciilor si a altor institutii ale statului, care nu-si au locul în câstigarea “concursului” între politicieni.
Dupã cinci ani de tensiuni si violente în lumea politicã, dupã spectacole cu arestãri (care continuã si azi!), dupã ani în care Constitutia a fost cãlcatã în picioare de suficiente ori, congresul Liberal, care l-a propulsat în fruntea partidului pe dl Crin Antonescu, a provocat în interiorul fiintei nationale, întãrâtatã pânã acum la urã si violentã, o undã de soc. A arãtat tuturor celor care, în disperarea lor, muscaserã momeala violentei, a mitocãniei, a jignirii, a limbajului de mahala, a sângelui care picurã din “tepe”, a minciunii si amenintãrii cu dosarele si puscãria, cã politica pentru si în folosul tãrii nu se poate face cu urã într-un “bellum omnium contra omnes”.
Dar tocmai aceastã sperantã de normalitate care a explodat atunci când, poate, nimeni nu se (mai) astepta, va declansa în lumea politicã de o anumitã facturã un rãzboi mai sângeros decât poate fi prevãzut acum. Dupã unii, el a început acum câteva zile cu scandalul declansat de primul sef de serviciu special al unei tãri, în istoria modernã a lumii, retinut în timp ce detinea acea functie, pentru cercetãri, într-un caz de coruptie.
Dacã e sã fie adevãrat ceea ce spun cei care afirmã acest lucru, atunci acest act va rãmâne ca un început al unui rãzboi cu lovituri de teatru (pe la spate!), dezinformãri, acuzatii, rãzbunãri, dezvãluiri si mult, mult sânge. Un rãzboi cu atât mai crunt, cu cât miza de acum a presedintiei României este imensã. Paradoxal, cel care va pierde cel mai mult sânge în acest rãzboi nu va fi nici unul dintre cei care se vor înscrie în lupta pentru presedintie.
Nici unul dintre domnii Crin Antonescu, Mircea Geoanã sau Traian Bãsescu nu vor pierde într-atât de mult, în cazul înfrângerii. Cel care va pierde, oricum, chiar dacã nu va figura în vreuna din taberele de sustinãtori ai unuia sau altuia, va fi cetãteanul simplu al acestei tãri. Vom pierde sânge mult, cu totii, doar stând si privind la nesfârsit pe ecranul televizorului “marea luptã”. Vom pierde vãzând cum se va încerca folosirea serviciilor secrete, a justitiei, a politiei si a oricãrei alte forme de coercitie pentru câstigarea unei lupte politice.
Vom pierde sângele de care avem cea mai mare nevoie acum, când spectrul crizei rânjeste pe la colturile economiei noastre: pacea socialã. Se va încerca din nou separarea poporului în douã, românii vor asmuti din nou câinii urii viscerale. Iar dacã în aceste momente grele Justitia si celelalte institutii ale statului nu-si vor pãstra impartialitatea si integritatea, sângele se va risipi în praf, iar hemoragia aceasta va ucide si bruma de democratie pe care am tot cârpit-o timp de aproape 20 de ani.
