Boşorogii (ca vechime, nu musai ca vârstă) şi-au pregătit deja înlocuitorii. îi găsiţi prin tot felul de funcţii, mici sau medii, în instituţii de stat sau firme cu racord la ţuţuroiul bugetar.
Zvârcoleala electorală s-a terminat. Băselu odată reînscăunat, PD-L tropăie pe cai mari, ceilalţi îşi ling rănile şi evaluează perspective. Continui să cred că miza reală - pentru naţie - nu a fost “cine va fi preşedinte”. Problema este “ce fel de guvern vom avea şi cât de eficient va lucra el”. Binomul Geoană-preşedinte + Johannis-premier părea, iniţial, soluţia salvatoare, fiindcă PNL şi PSD îi promiteau neamţului mână liberă la selectarea miniştrilor şi în luarea deciziilor. Fireşte, dacă Johannis ne scotea din criză fără dureri excesive, poza de grup a salvatorilor patriei ar fi fost o mare roş-galbenă. Dacă neamţul eşua, mai exact criza nu se rezolva ori se rezolva, dar cu suferinţe scăzătoare de procentaj electoral, poza greşiţilor noştri urma să conţină un singur personaj (blond, malac, tuns scurt).
La puţin timp, însă, de la “premier independent şi guvern de tehnocraţi” s-a ajuns la “premier independent şi guvern politic”. Cu alte cuvinte, ne-am întors la matcă... Klaus Johannis rămâne, totuşi, o excelentă variantă de premier, ceea ce crede şi majoritatea cetăţenilor români (după cum ne învaţă sondajele dlui Vasile Dâncu). Lipseşte doar o uşoară dezumflare a orgoliului prezidenţial - mereu sângerând - pentru ca Herr Bürgermeister să fie desemnat premier.
Dacă ar fi cu adevărat deştept, asta ar face Realesul. Lucian Croitoru e bun acolo unde a mai fost, iar “Livache” Negoiţă se poate remarca doar la conducerea unui sector bucureştean. Soluţia Emil Boc s-a dovedit neinspirată, chiar dacă oraşul Cluj a avut unele câştiguri de pe urma lui. Totuşi, dl Boc a fost premier al României întregi şi e ciudat să afirmi că a fost benefic pentru ţară fiindcă a trimis bani la Cluj! Ajunge să pomenim doar taxa forfetară pentru ca orice urmă de admiraţie să dispară. Iar dacă nu ne place coabitarea cu Vechiul Regat, alta va fi soluţia, nu trimiterea lui Emil Boc la Palatul Victoria.
O altă aiureală pe care o aud (iarăşi) eructată pe toate canalele media este reformarea clasei politice. Se porneşte de la obligaţia morală a lui Geoană de a elibera tronul PSD. Ar urma, în viziunea fraierilor, trimiterea “la prune” a detestaţilor Vanghelie, Hrebenciuc, Năstase, Mazăre, Oprişan, etc şi, cu voia dvs., Ion Iliescu. Pasul 3 ar fi ocuparea locurilor rămase libere de către oameni curaţi, fără legături cu trecutul comunist şi cu mafiile postdecembriste.
Repet, asta se poate doar în viziunea FRAIERILOR! De ce?
Deoarece clasa politică (sau “elita politică”, cum îi place să se autopupe în fund) seamănă cu casta notarilor, nu cu Asociaţia Crescătorilor de Bovine. Ca să devii membru al acestei asociaţii, ajunge să deţii vaci şi să te ocupi de ele cu pricepere. Preşedintelui ACB i s-ar părea hazliu să refuze înscrierea cuiva pe motiv că vinde laptele la alt procesator decât restul membrilor, sau că preferă rasa Holstein Friza în loc să mulgă şi el Bălţata Românească, precum veteranii asociaţiei. Intrarea în clasa politică (funcţii de decizie, nu membri cotizanţi) se face la fel de “uşor“ ca în casta notarilor. Intâi de toate şi mai presus de orice, e nevoie de acordul celor mai vechi ca să ai acces!
Singura asemănare dintre văcar şi notar este faptul că amândoi trăiesc din ceea ce fac. Văcarul munceşte mult şi greu ca să trăiască decent, notarul munceşte puţin şi uşor ca s-o ducă boiereşte. La fel şi politicianul (dacă nu cumva considerăm că lupta continuă de a-ţi păstra scaunul se numeşte muncă). Pentru a fi admis într-o poziţie mănoasă, politică sau din administraţie (cam totuna, de fapt), se cere să faci parte dintr-un grup de interese colorat politic şi, foarte important, să fii coruptibil & şantajabil. Cine, accidental, ajunge într-o astfel de poziţie fără a îndeplini condiţiile va fi rejectat cu duritate de sistem. Vă amintiţi moartea tânărului procuror Panait, din 2002? Un exemplu tipic pentru soarta intrusului într-un sistem mafiot...
Trebuie să fii ori un visător disperat, ori prost grămadă ca să crezi că plecarea dinozaurilor compromişi în TOATE partidele va duce la vreo îmbunătăţire a climatului politic şi - ombilical - a administraţiei. Boşorogii (ca vechime, nu musai ca vârstă) şi-au pregătit deja înlocuitorii. îi găsiţi prin tot felul de funcţii, mici sau medii, în instituţii de stat sau firme cu racord la ţuţuroiul bugetar. Când vor pleca (cu picioarele înainte) alde Iliescu, Băsescu, Năstase, Orban, etc locurile libere vor fi ocupate, printr-o scurtă translaţie, de jav... cadrele din linia a doua.
Ca în decembrie 1989 ! Câştigul pentru cetăţeni? Un mic, o bere, un pix, un pumn de la ultraşii înfierbântaţi.
O altă cetăţenie, în caz extrem.
