Ţinta a ieşit din bătaia puştii. S-a retras discret, fără să facă valuri, fără să provoace televiziunile de sport să scrie pe ecran „Breaking News", cuvintele ce anunţă dezvăluiri fierbinţi şi prefaţează dezbateri furtunoase. Nimic din meniul servit zilnic la emisiunile de profil. Moderatorii au discutat tot cu Gigi Becali, dialog întrerupt, din când în când, de Porumboiu. Claudiu Niculescu a ales o altă cale. Ironic e că i se spunea „Lunetistul" şi a fost luat la ochi încă din vară.
A vrut să renunţe înaintea stagiului din Austria. La Cluj venise Anamaria Prodan, iar una dintre primele mutări ale noului manager a avut impactul unei declaraţii de război. I-a eliminat antrenorului preparatorul fizic şi l-a propus în schimb pe Sandu Tăbârcă. Tipul ar face avere, dacă ar avea o societate de pompe funebre, la câte echipe a îngropat. Nu s-a mulţumit cu postul de preparator fizic, ci se vedea un fel de supervizor al lui Niculescu. Tehnicianul nu l-a acceptat şi a declanşat războiul cu vulcanica Anamaria. Deznodământul era doar o chestiune de timp. Managerul a chemat câţiva suporteri în birou şi i-a întrebat dacă sunt de acord cu varianta Contra. Fanii au chestionat-o dacă ştie când e primul avion spre Bucureşti. Pe fază, Anamaria a trecut la planul B. Primise o misiune clară când a fost detaşată la Cluj. Niculescu trebuia eliminat din circuit, pentru a obţine controlul total, pentru a nu risca un scurtcircuit când Steaua aleargă după titlul cu numărul 24.
Cum mulţi dintre jucătorii Universităţii Cluj au fost impresariaţi de soţia antrenorului Stelei, şocul de la Târgu Jiu a fost anticipat probabil de hienele fotbalului autohton. A urmat o ploaie de vorbe grele, jigniri menite să-l determine pe „Clau-coach" să demisioneze. Nu avea nici o şansă. Ar fi fost sabotat şi în următoarele partide, până când ar fi cedat. Nu i-a dat satisfacţie pe deplin, a continuat ca jucător. Anamaria Prodan s-a plâns că atacantul are salariul prea mare şi clubul nu-l poate suporta. Nu l-au plătit şi l-au pândit să-şi depună memoriu, ca să-l umilească în public. „Ăsta este eroul vostru? Niculescu stă la Cluj numai pentru bani, unde şi-ar mai găsi de lucru?" Niculescu nu a muşcat momeala. A început pregătirea pentru a prinde o nouă partidă în echipamentul alb-negru. Mai mult ca sigur că ar fi fost beştelit dacă nu ar fi marcat meci de meci.
Suporterii au primit semnale că nici antrenorul nu l-a sprijinit cum şi-ar fi dorit, nu l-a ajutat să depăşească momentele dificile ale revenirii în iarbă. Preparatorul fizic strâmba din nas când îl vedea cum aleargă, plângându-se că le oferă un exemplu negativ superatleţilor din vestiarul Universităţii. Uşor-uşor s-a insinuat şi ghimpele îndoielii.
A venit oferta de la Oradea, iar la Cluj situaţia era tot gri. Nici măcar nu i s-a organizat meciul de retragere promis de Florian Walter. Claudiu şi-a plătit singur chiria pentru sala în care a avut loc întâlnirea cu ziariştii. Suporterii au pierdut un camarad, un om care învăţase în doar doi ani că „U" Cluj nu e o sumă de cifre. A fost respectat de tribună şi nu i-a rămas dator nici pe teren, nici în afara gazonului. I se scanda numele la fiecare joc, ca o reverenţă sau, mai degrabă, ca o promisiune că vor veni şi zile mai bune.
Plecarea lui Niculescu e încă o veste proastă dintr-un şirag ce sufocă echipa. Universitatea e prizoniera unor oameni fără scrupule. Au rămas puţine repere credibile. Pe bancă suferă Sisi, iar în faţa sa stă impasibil Cristi Dulca. Antrenorul a fost avertizat că ocupă o funcţie ingrată, că riscă să se compromită. Deja o parte dintre fani îl acuză de trădare. Suporterii îl bănuiesc că execută ordinele primite de la Anamaria Prodan. Nu rezultatele ar trebui să-l îngrijoreze pe Cristi, ci prăpastia care se naşte între tehnician şi galerie.
Există viaţă şi după Niculescu. Urmează un alt meci, o altă etapă. Simţi emoţia zilei de mâine când fularul alb-negru nu te protejează de nodul din gât.
