Nu există să existe traseişti şi traseiste

În primele săptămâni ale lui 1990 am publicat un text foarte scurt, nesemnat (că aşa era “chichiţa” acelor texte scurte din Libertatea), în care spuneam: Oportunişti, nu ocoliţi partidele istorice pentru că şi ele vor ajunge la putere!

Era pe vremea cînd mai toată lumea se înghesuia să intre în FSN, iar partidele istorice se refăceau dintr-o cenuşă firavă, trecută prin infernul puşcăriilor şi prin cel al colaborării cu Securitatea. Se refăceau greu, dar se refăceau. Şi rezistau cu greu infiltrărilor. (Ţin minte că am văzut, la poarta sediului central al PNŢCD, un fost cadrist de la Casa Studenţilor.

 

 L-am întrebat ce face acolo şi mi-a spus că vremurile se schimbă, ca şi cum eu nu aş fi înţeles asta. Problema era că ei, “băieţii”, voiau să se schimbe vremurile în sensul controlat de ei). Am făcut acest preambul pentru a sublinia că mă preocupă, din ’90, dinamica migraţiilor politice, giruetele din dotarea personală a unor politicieni care îşi găsesc “forţa morală” de a schimba partidele în funcţie de interesele proprii.

 

Traseismul e un subiect actual oricând în ţara Mioriţei, adică a transhumanţei.

Am mai scris recent despre acest subiect, dar mi se pare inepuizabil, aşa că insist. Am citat chiar dintr-o luare de poziţie a lui Crin Antonescu, din care citez şi aici: “Ne confruntăm cu un fenomen de o amploare nemaivăzută, cu o sfidare aproape cotidiană a bunului-simţ în politică şi orice altceva. Asistăm la transformarea unui număr de parlamentari în porumbei călători, în porumbei voiajori, interesaţi de bucăţica înmuiată în sos şi nu mai avem o reacţie a societăţii civile la aşa ceva”.

 

 Dacă am fi proaspăt veniţi de pe Lună şi nu am fi ştiut nimic despre traseismul autohton, probabil că am fi izbucnit în aplauze. Aşa e! Ar trebui repornită Revoluţia bunului- simţ! Să-i ducem motoarele la pompe şi să le realimentăm!  Opriţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă!

 

Da, dar mai e o problemă aici. Depinde de ce parte a migraţiei eşti. Că dacă vin oameni la tine în partid şi asta-ţi întăreşte poziţia parlamentară, dacă devii mai puternic, atunci “murdărirea este bună”, iar mişcarea de la un alt partid spre partidul tău e un semn al libertăţii de conştiinţă, e un reflex democratic, o dovadă că “doar boii sunt consecvenţi”. Crin Antonescu observă acum că e foarte neplăcut să plece membrii de partid. Şi spune că ar trebui să fie taxată inconsecvenţa.

 

Uitând momentul în care el însuşi, Crin Antonescu, un cavaler al inconsecvenţei, a făcut din PNL un mic covoraş pe care să-şi şteargă Mircea Geoană picioarele de viitor preşedinte. E bună izbucnirea de acum şi de înţeles. Dar atunci devine de neînţeles cum Crin Antonescu nu a spus nimic atunci când venea în PNL Norica Nicolai, fost ministru ţărănist. Şi venea pentru a fi ministru penelist, nu pentru altceva, adică pentru “bucăţica muiată în sos”, nu din frământări ideologice.

 

Nici sosirea lui Teodor Meleşcanu nu i-a tulburat liniştea lui Crin, i s-a părut normal ca un tip trecut prin trei partide (dacă socotim şi PCR-ul) să poposească în al patrulea. Atunci “murdărirea era bună”.

 

E destul de greu de dat o lege, dar poate ar trebui încercat, deşi ar exista nişte probleme. Aşa că vă întreb ce ar trebui să facă legea anti-traseism: să interzică plecările dintr-un partid sau să interzică sosirile în alt partid?