Ironia sorţii face ca mulţi dintre cei care lucrează pentru noua lege fundamentală să fie monarhişti. Şi, cu toate acestea, la capătul strădaniei lor, va ieşi o republică. Dar ce fel de republică?Pentru a înţelege mai bine de ce legitimitatea este cheia întregului sistem, încep prin a afirma că monarhia ar rezolva raporturile de legitimitate. Pentru că, în această ipoteză, nu ar exista nicio suprapunere. Monarhul ar avea un anumit tip de legitimitate, fundamental diferită de legitimitatea Parlamentului. Singurul accident, care ar putea surveni, ar fi dacă Monarhul ar avea posibilitatea să profite de o anumită conjunctură internă şi externă şi să instaureze o dictatura regală. Dar aceasta ar fi excepţia, iar nu regula. Atât timp însă cât vorbim despre o republică prezidenţială sau semiprezidenţială, legitimitatea conferită de popor va fi împărţită între Parlament şi o persoană care timp de două mandate reprezintă statul român.
Dacă în România ar fi instaurată o republică prezidenţială, atunci legitimitatea şi, respectiv, atribuţiile ar fi repartizate într-un mod fără echivoc. Cea mai mare legitimitate şi, respectiv, cea mai mare putere ar avea-o Preşedintele care ar putea beneficia de multe atribute de natură executivă, mergând chiar până la sistemul american în care el este şi prim-ministru. Şi răspunde, în această calitate, doar în faţa alegătorilor, iar în intervalul dintre momentele electorale doar în faţa Parlamentului. Dacă, dimpotrivă, statul român ar fi definit drept o republică parlamentară, atunci rolul Preşedintelui va fi mai mult simbolic şi aproape întreagă legitimitatea i-ar reveni Parlamentului care ar avea răspunderea numirii şi controlării Guvernului. Într-o republică parlamentară Preşedintele ar putea fi ales de Parlament şi eventual confirmat printr-un referendum şi ar putea fi demis tot de către Parlament eventual tot sub condiţia unui referendum. Sau, la limită, după modelul, să spunem, austriac, Preşedintele ar putea fi ales prin vot direct, dar totuşi prin Constituţie nu ar avea niciun fel de atribuţii executive.
Aşadar ce Constituţie vom avea până la urmă? Cred că ne apropiem de momentul în care USL ar trebui să decidă pentru ce fel de republică optează. Abia apoi pot fi prevăzute atribuţiile diferitelor instituţii pentru că totul depinde de modul în care reuşim să transformăm republica fictivă pe care o avem astăzi - nici parlamentară, dar nici prezindenţială - într-o republică reală.
Iar dacă dorim o reformă constituţională profundă sau o reformă superficială, va trebui, din nou, să stabilim cu maximă urgenţă. Pentru că în prima ipoteză probabil Parlamentul va trebui să se transforme, pentru cel puţin o lună, în constituantă şi să muncească şi în vacanţă.
