Un preşedinte şi executivul lui au gestionat atât de rău România, încât a fost necesară preluarea guvernării de către opoziţie, înaintea alegerilor locale. USL este silit să repare din mers un motor avariat. Şi minunea ar fi posibilă. În ciuda faptului că este un an cu două sau poate cu trei alegeri. Există, însă, o singură condiţie.
Ca Victor Ponta să fie singur la volan. Şi ca maşina guvernamentală să aibă un singur motor. Şi o singură frână.
Nu este uşor să construieşti un guvern al unei coaliţii. Care să funcţioneze bine. În care reprezentanţii PNL să nu le dea peste degete reprezentanţilor PSD. Şi invers. În care toată lumea angajată în Executiv să poată trage în aceeaşi direcţie. Indiferent de interesele personale, de partid sau de grup. Cu atât mai greu poate fi realizată o asemenea coeziune în vremuri de criză. Şi în condiţiile în care aparatul de sub miniştri aparţine încă adversarilor politici. Ca, de altfel, şi aparatul existent în prefecturi. Ca să nu mai vorbim de deconcentrate, unde sunt fixaţi pe poziţii, ca într-un veritabil insectar, oameni ai PDL asumaţi politic de acest partid. Dar handicapul cel mai mare al Guvernului Ponta se află în celălalt palat. În Palatul Cotroceni.
Acolo, la Palatul Cotroceni, beneficiind de un buget nesimţit, de cinci ori mai mare decât cel existent sub mandatul lui Ion Iliescu, în vremea când, departe de a se afla în criză, România înregistra importante creşteri economice, Traian Băsescu şi-a putut construi un veritabil guvern. Numeroşii consilieri de la Cotroceni dublează, practic, Executivul, acoperind fiecare porţiune a terenului de joc. Schimbări de legislaţie pe vremea Guvernului Boc, despre care vom vorbi în curând, împuternicesc oameni ai Preşedintelui, plantaţi în Guvern, să controleze, să supervizeze şi, de fapt, să controleze cele mai importante resurse ale economiei naţionale.
Puterea guvernului de la Cotroceni este ridicată la scară prin cuplarea acesteia cu DNA, cu ANI, cu DIICOT şi cu serviciile secrete, controlate de Preşedinte atât prin directorii puşi de el, cât şi prin adjuncţii acestora.
Atunci când regimul Traian Băsescu se va prăbuşi cu adevărat, ultima redută de rezistentă a sa va fi SPP. Care, şi el, controlează destul de strâns mişcările Guvernului Ponta. Dar până se va prăbuşi regimul Traian Băsescu, instituţiile de forţă îl slujesc pe actualul preşedinte. Şi îl ajută să guverneze.
Chiar dacă se preface că nu mai este un preşedinte-jucător - mai puţin în ceea ce priveşte politica externă -, Traian Băsescu stă ca eminenţa cenuşie în fruntea unui guvern paralel. Guvernul de la Cotroceni. Acest guvern nu are niciun interes ca celălalt guvern, cel legitim, Guvernul Victor Ponta, să-şi poată exercita atribuţiile.
Rezultă două lucruri din cele de mai sus. Că guvernul de la Cotroceni este antiproductiv, deci inamic în raport cu Guvernul din Palatul Victoria. Şi că, prin urmare, această situaţie trebuie să înceteze. Cum altfel decât prin schimbarea Preşedintelui?
