Ce e mai greu, să vopseşti un autocar sau nişte fotbalişti? Cel puţin la prima vedere, autovehiculul îţi dă mai multă bătaie de cap.
Te gândeşti ce culori să alegi, de exemplu galben şi albastru, ce imagine să stilizezi pe maşină. Poate fi un cap de lup. Culmea e că suporterii Petrolului, aici intrăm brusc în planul real, sunt nemulţumiţi de rebranduirea fostului autocar al Universităţii Cluj. Nu şi-au dorit acel cap de lup, au cerut să fie reprodusă doar emblema clubului, pe un fond jumătate galben, jumătate albastru, iar la mijloc cu câteva pătrăţele, ce imită o tablă de şah, în aceleaşi culori. Ghinion!
Unii îşi schimbă numele, nu şi năravul. Bine că Florian Walter nu a mai avut timp de lecţia de istorie, că angajaţii service-ului ar fi trebuit să fie atenţi când ar fi scris Mircea Dridea, Ilie Oană, Pahonţu, Mihai Ionescu, Virgil Dridea şi, cu voia primarului, ultimul pe listă, Vivi Răchită. Aţi văzut pe internet maşina revopsită. Sloganurile, numele de legendă ale Universităţii au fost acoperite de farduri sclipicioase. Cât despre pasageri, cu ei a fost mai uşor. A fost suficientă o singură nuanţă, în funcţie de bancnota folosită. Asta dacă nu a fost preferată hârtia de 200 de euro, în două culori, galben-maro. Scuze!
Au mai rămas câteva locuri libere. Pentru prima excursie s-au înscris doar 14 doritori. Turiştii au plecat fără să se uite în urmă, fără să-şi ia la revedere. Gata pentru o nouă aventură, gata să depună un nou jurământ de credinţă. Grozav şi Szukala ar fi dorit să rămână la Cluj. Au cedat, Walter face încă legea la "U" şi ar fi avut de suferit dacă-l refuzau. Bine, mulţi dintre ei sunt familişti, nu-şi pot permite să piardă o sursă esenţială de venit, să iasă din centura de siguranţă. Nu au stat prea mult la Cluj, n-au avut vreme să înţeleagă ce poveşti frumoase au dospit în şapca roşie. Dar ce s-ar alege din ţara asta, dacă într-o zi am pleca toţi, pentru un salariu mai bun, pentru o viaţă civilizată?
Adrian Cristea a intrat imediat în joc la Ploieşti, a preluat elegant întrebarea reporterului: "Stadionul cred că e cel mai frumos din România după Naţional Arena, dar cu siguranţă e cel mai frumos dintre cele pe care se joacă în Divizia A". Chestiune de gusturi, sunt mulţi care nu sunt încântaţi nici de Bianca, şi nu mă refer doar la iubitorii de mediu.
Dacă de "Prinţ" nu ne mirăm, nu-l înţelegem pe George Galamaz. La Ploieşti se va reîntâlni cu Dragoş Enache, suporterul petrolist care l-a lovit cu pumnul, pe la spate, în meciul cu Steaua din turul campionatului trecut. Fanul a scăpat cu o pedeapsă cu suspendare. La scurt timp după acel incident, Galamaz s-a transferat la "U". Probabil că Gigi Becali l-a decăzut din drepturi, i-a transmis că nu e un adevărat războinic dacă e doborât dintr-o singură lovitură. Ce resort l-a îndemnat pe Galamaz să accepte acest transfer? Nu cred că a vrut să întoarcă şi celălalt obraz. E un caz flagrant de lipsă de personalitate. Ar fi penibil ca după vreo victorie dramatică să-l auzim rostind clişeul "Azi echipa a dat dovadă de caracter".
Autocarul Volvo aşteaptă prima deplasare. Şi te gândeşti că ştii măcar un personaj cu obrazul mai gros decât tabla zugrăvită în galben-albastru.
