Octavian Hoandră: Un (alt) punct de vedere despre golf și Klaus Johannis

Acum mai bine de 15 ani, când am înțeles despre ce e vorba cu golful, eram tot atât de neștiutor, pe cât sunt azi cei care fac azi mișto de Johannis, prezent zilele trecute, ”pe un teren lângă Alba Iulia”.

Cred cu tărie că gestul președintelui Johannis, acesta, dar și prezența lui pe alte terenuri de golf, fie ca invitat, fie ca jucător, este de salutat! Personal, mi-aș dori ca toți viitorii președinți ai României să joace, sau măcar să înțeleagă golful. Ar fi un uriaș câștig pentru țara noastră…

Acel teren a fost construit pe o pășune, deasupra satului Pianu de jos (satul în care acesta s-a retras la pensie), de către celebrul Paul Tomiță, profesorul de golf al Regelui Mihai, al prințului Sturdza și al multor personaje ale elitei interbelice; dar și al cunoscutei Eva (Evita) Peron. El a fost primul mare campion de golf al României, la St. Andrews, templul golfului mondial, dar și primul președinte al Clubului de golf din București, aflat și azi la Clubul Diplomatic.

Nu știam nimic, doar nu-mi permiteam, așa cum fac mulți astăzi, să iau în râs un sport care, până atunci, îmi era străin. Întâmplarea merită povestită. Fiind un român de mare ispravă, ne-am dus, acum 15 ani, sau chiar mai bine, împreună cu Rareș Bogdan, să facem un interviu pentru ziarul nostru, Ziua de Cluj, cu minunatul Paul Tomiță, la Pianul de Jos. Și-a aprins pipa, ne-a turnat un whisky și ne-a condiționat interviul cu o plimbare pe terenul de golf. N-am avut încotro. Ne-a explicat regulile, am încercat (prost!), să lovim câteva mingi. Apoi, ne-a smuls încă o promisiune, aceea de a veni încă de două ori la teren la alte două antrenamente cu domnia sa. Asta a fost începutul. Am primit, contra 100 de dolari, un set de crose second-hand, mingi găsite de îngrijitorii terenului, ”jucate”, iar de atunci nu ne-am mai putut despărți de acest sport minunat. 

Pe atunci nu eram mai mult de 20 de jucători în România, iar pe terenul de la Pianu era doar o clădire modestă unde se păstrau crose și actele clubului. Acum, prin efortul unor oameni inimoși, e un club de golf adevărat. Recent, și d-l Ioan Popa, patronul Transavia, a investit milioane bune de euro într-un așezământ de golf, tot în Alba Iulia, fapt care a dus, incontestabil, la ridicarea zonei. Clujul a urmat modelul și avem, acum două terenuri, (Transilvania Golf și Sun Garden), care adună vara sute de copii dornici să se deprindă nobilul sport.

Avem copii, ca în cazul talentatului Antoniu Bâlc, care ne reprezintă cu cinste la marile turnee de golf ale Europei. Costurile pentru pentru un începător în ale golfului (un joc elegant, dar și educativ, care se predă obligatoriu în multe licee din țările civilizate!), nu sunt mai mari decât al unuia care practică ski-ul sau tenisul. Sigur, ca în orice alt sport, echipamentul ”de firmă” este mai scump. Dar se poate începe și cu echipament ieftin.

În plus, toată lumea civilizată recomandă golful ca extrem de important în educația copiilor. Manualul ”Regulilor de etichetă în golf” - tradus și în românește, este o carte cu mai mult de 200 de pagini. Poate că e cazul ca, în afară de Dembele, Pogba, Mbappe și alții, în mijlocul răgetelor și înjurăturilor de pe stadioanele de fotbal, copiii români ar putea admira și campioni de genul Tiger Woods, Jack Nicklaus, Bobby Jones, Bem Hogan, Paul Tomiță, stele care au făcut istorie în golful mondial.

Mai spun că golful s-a jucat pentru prima dată pe la anii 1400 în Scoția. Așa că sper, în final, ca din ce în ce mai mulți români să încerce și ei. Sigur, merită!