Este şansa noastră, a celor ce credem în idealurile Uniunii Europene şi a originalităţii Europei Centrale, în cadrul acesteia. Ne îndeamnă la acest ţel structura noastră ideatică, hrănită din miturile părinţilor fondatori, a ceea ce însemna Europa dintre Vest şi Est între secolele XVIII-XX, cu alte cuvinte, Europa dintre Germania şi Rusia. De aici, din marile centre cultural-intelectuale ca Viena, Varşovia, Budapesta, Cluj, Graz sau Cernăuţi, s-au născut proiectele de unitate europeană bazate pe structuri instituţionale funcţionale, menite să gestioneze relaţiile dintre diferite comunităţi în spiritul respectului, al meritocraţiei, eficienţei subsidiarităţii administrative şi, nu în ultimul rând, a creşterii economice.
în acest spirit s-a fondat universitatea clujeană, concepută de Pârvan şi Iorga ca un reper pentru românismul european în spaţiul Europei Centrale.
Din păcate, anii care s-au scurs după al doilea război mondial au făcut ca unele din aceste centre să cadă sub regimuri dictatoriale, iar spiritul lor să fie distrus de un populism găunos, ce îşi arată colţii răi până în zilele noastre.
Clujul n-a făcut excepţie din acest punct de vedere. Căzut pradă extremismului naţionalist de cea mai joasă factură şi apoi unui populism comunistozoid şi gregar, oraşul este astăzi confiscat de grupuri politice a căror identitate e, mai degrabă, specifică spaţiului ex-sovietic decât unui centru european bazat pe idealurile cetăţii moderne.
Lehamitea electoratului clujean faţă de proiectele actualilor săi edili se măsoară printr-un absenteism deloc îmbucurător. Intelectualii, oamenii cetăţii prin excelenţă, se simt izolaţi, marginalizaţi de o mediocritate politică din ce în ce mai vocală şi cu antene în mocirla dâmboviţeană. Drept consecinţă a acestei stări de lucruri, mulţi intelectuali se izolează în cetatea universitară, încercând proiecte dincolo de spaţiul oraşului.
Primăria clujeană n-a fost niciodată un reper pentru identitatea clujeană. Şi când a avut şansa, în 2004, să renască precum o formă de integrare a tuturor resurselor umane, mai ales academice şi universitare, a preferat să se mişte în reperele trasate de fosta administraţie Funar, la care s-a adăugat o şleahtă de fripturişti şi neaveniţi, dornici să se căpătuiască rapid şi facil. Ei au gravitat în jurul lui Emil Boc, profitând atât de lipsa de experienţă a acestuia, cât, mai ales, de popularitatea actualului prim-ministru, în spatele căruia legitimarea şi derularea unor afaceri dubioase erau, de acum, lucruri comune, înţelese şi şoptite pe la colţuri de toată lumea. Ca să ne dăm seama de acest fapt, este suficient să citim comentariile clujenilor pe blogg-uri sau pe rubricile cotidienelor locale şi regionale.
Trendul economic favorabil economiei româneşti a acoperit, în mare parte, spoiala administrativă pe care edilii anilor 2004-2008 au încercat-o, facilitând astfel “alianţei mediocrităţilor” confiscarea interesului public.
Se vorbeşte prea puţin de faptul că mare parte din veniturile Clujului provin din serviciile oferite de particulari studenţilor, fără ca aceştia să beneficieze de posibilitatea de a avea un cuvânt de spus în deciziile urbei.
N-am auzit de cămine şi restaurante studenţeşti construite de primăria din Cluj, cu toate că firmele de taxi, restaurantele şi foarte mulţi proprietari de locuinţe trăiesc din veniturile şi cheltuielile acestora. Este suficient să întrebi, în vacanţele studenţeşti, un taximetrist despre încasările sale şi se va plânge imediat de absenţa studenţilor din urbe.
Această stare de lucruri trebuie să înceteze.
Dezamăgit şi confuz, cetăţeanul clujean se va întreba la 15 februarie cu cine să voteze. Va fi dificil, în condiţiile în care marginalul şi mediocritatea sunt reperele de identitate ale oraşului său.
I se va “vinde” în aceste două săptămâni imaginea unor edili capabili să asfalteze şi să măture străzi, să construiască locuinţe şi centuri cu bani guvernamentali, ce se vor regăsi curând în buzunarele “clientelei politice” transpartinice a noilor guvernanţi. I se vor promite fonduri europene, deşi în oraşul Cluj, în perioada trecută, atragerea acestora a fost o himeră.
Dar cine îi va oferi o perspectivă europeană? Cine va fi primarul pentru care să merite să ieşi la vot?
Cine are soluţii economice şi manageriale pentru deblocarea oraşului, pentru întoarcerea acestuia în civilitatea Europei Centrale? Sperăm totuşi că vom avea un candidat potrivit, corespunzător acestui nou tip de manager... Cluj, Trezeşte-te! Este ora adevărului!
