Paraşutistul lui Crin nu vrea să zboare de la Cluj!

Acum câteva luni dădeam titlul unui material „Bulă e de pe aici", fără să realizez că el ar putea fi chiar din Cluj. Şi aici mă refer, desigur, la un prototip de comportament politic.

Am urmărit cu mare atenţie întâlnirea parlamentarilor clujeni de la Consiliul Judeţean. Şi ce să vezi: un tânăr într-ale deputăţiei, domnul Radu Zlati, susţine nici mai mult nici mai puţin decât că lista de priorităţi a Clujului e prea lungă iar Guvernul nu are suficienţi bani. Dar partea tare vine abia acum: aeroportul clujean nu ar trebui să fie o urgenţă. Alo! Domnu deputat, vorbiţi serios? V-aţi trezit prost dispus? Sau, mai bine spus, aveţi habar ce povestiţi?

De-a lungul vremii, aeroportul a fost poate singurul obiectiv susţinut de toate administraţiile care s-au succedat în fruntea deliberativului judeţean. Multă vreme s-a discutat despre consecvenţă legislativă pe proiecte prioritare, iar în cazul de faţă această teză s-a verificat cel mai bine. Deşi este un politician cu veleităţi de „zburător", pentru că a fost paraşutat de conducerea centrală a PNL în cel mai sigur colegiu din judeţ, domnul deputat nu cunoaşte sau nu vrea să cunoască realităţile de aici. Necunoaşterea lor înseamnă ignoranţă, iar evitarea cunoaşterii lor rea voinţă, ceea ce în ambele cazuri presupune lipsă de respect pentru electoratul care te-a trimis în Parlament. Aeroportul a fost pentru mai toţi politicienii locali un obiectiv prioritar, ceea ce arată că distinsul deputat ales în colegiul 5 Gherla, nu e de al locului. Singurul argument pentru această declaraţie ar fi că autorul ei ar putea zbura mai rar din Cluj, de vreme ce la prezentarea candidaturii sale a spus că se va bate „pentru atingerea obiectivelor judeţului Maramureş". Sau poate, vorba unui coleg, Radu Zlati se ia la întrecere cu Traian Băsescu. Când era ministru al Transporturilor, actualul preşedinte spunea că nu avem nevoie de autostrăzi. Iată că după 15 ani, apare un nene politician care spune că aeroporturile nu sunt o urgenţă. Probabil s-o fi molipsit de sindromul prezidenţial, care i se trage de la aerul rarefiat al Cotrocenilor. Doar vă mai aduceţi aminte: onorabilul parlamentar de Cluj a fost timp de o lună consilierul prezidenţial al interimarului Crin Antonescu.

Şi ca lucrurile să nu rămână aşa, urmaşul Brătienilor şi-a prezentat proiectul pentru Cluj: un abator în Iclod. Stop joc! Excelenţă, aţi ajuns în Camera Deputaţilor să faceţi legi nu abatoare. Am purtat de mai multe ori discuţia legată de retorica parlamentarilor, care coincide cu cea a unor primari. E foarte bine, poate e mare nevoie de un abator, dar asta să fie urgenţa unui deputat, e deja prea mult. Poate nu ar fi greşit ca în eventualitatea modificării Constituţiei, să vorbim de un mandat imperativ pentru parlamentari, în care electoratul care i-a ales să îi poată revoca pe durata mandatului. Dar până atunci, exemplul de faţă indică o anumită stare care excelează în mai toate partidele de la noi: forţa centrului în faţa unor organizaţii slăbite de lupta internă.

Pot da cel puţin trei nume de liberali clujeni care ar fi fost mai potriviţi pentru această calitate. Dar orgoliile mărunte dintr-o organizaţie cu frământări mari au adus un candidat din Sighet. La PNL Cluj-Napoca se anunţă alegeri! Nu ar fi nicio surpriză să vedem un preşedinte teleportat. Pe modelul candidaturii din 9 decembrie, din colegiul uninominal 5. Exemplul de faţă e unul trist şi poate fi un moment serios de reflecţie pentru mai toate partidele referitor la modul în care îşi fac selecţia sau îşi aleg un şef de filială. Pentru că situaţii similare se repetă, la nesfârşit, peste tot. Şi mandatul e abia la început. Deci thriller-ul parlamentar e abia la prima secvenţă! Cum şi speranţa moare ultima, probabil domnul deputat, din povestea de faţă, îşi va dori să fie mai mult decât cel care dă viaţă unui celebru personaj al lui Caragiale din „O scrisoare pierdută"!

Pentru că l-am evocat pe nenea Iancu, astăzi ne amintim de Mihai Eminescu, de la naşterea căruia se împlinesc 163 de ani. Recursul la repere e o soluţie care ne e încă la îndemână. Tocmai de asta vă propun finalul poeziei Glossă:

"Te întreabă şi socoate

Ce e rău şi ce e bine;

Toate-s vechi şi nouă toate:

Vreme trece, vreme vine." 7