Prezența rujeolei în România a căpătat demult dimensiunile unei epidemii imposibil de stăvilit. Numărul îmbolnăvirilor se apropie de 10.000, dintre care 24 doar în ultima săptămână. Dacă ar fi să privim doar statisticile, am putea spune că nu este o situație gravă, având în vedere că rujeola afectează anual peste 20 de milioane de oameni, cu precădere din țările slab dezvoltate. Incidența deceselor poate, la fel, să pară scăzută, întrucât pe plan mondial media este de 0,5%, putând crește până la 10% în rândul populațiilor afectate de malnutriție. În România incidența deceselor este de 0,35%, procent care nu ar trebui să ne bucure în fapt prea mult.
Pentru ce? Fiindcă în România rujeola fusese eradicată complet, mulțumită unui program național de vaccinare care a eliminat-o, împreună cu alte maladii de natură epidemică. Gradul general de protecția a populației era destul de înalt, mai ales împotriva acestei maladii, care în 1980 încă provoca 2,6 milioane de decese la scară mondială. Înainte de aceasta, rujeola a provocat adevărate hecatombe naționale: în 1529 două treimi din populația indigenă a Cubei a fost decimată. Doi ani mai târziu rujeola a năpăstuit America Centrală, nimicind jumătate din populație Hondurasului. În 1850 20% din populația Insulelor Hawaii au fost ucise de această insidioasă boală transmisibilă, care este aproape imposibil de depistat înainte de apariția simptomelor neplăcute.
Un vaccin funcținal împotriva rujeolei a fost pus la punct de-abia în 1963, de către Maurice Hilleman, căruia omenirea ar trebu să-i fie recunoscătoare, întrucât munca lui a permis salvarea unui număr de 1 milion de morți anuale. La fel ca multe alte maladii transmisibile, rujeola a fost eradicată destul de târziu în diversele părți ale lumii civilizate (în SUA acest lucru a devenit posibil de-abia în 2016, după ce cu ani în urmă se înregistrau acolo între 3 și 4 milioane de îmbolnăviri anuale- adică, peste 1% din populația totală, și în jur de 20.000 de morți).
De partea aceasta a Atlanticului rujeola a fost și ea combătută cu toată energia, Europa putându-se mândri cu dispariția rujeolei ca boală endemică. Cu toate acestea, rujeola a reapărut în ultimii ani în spațiul european, după incontestabila campioană România urmând Germania, Italia, Olanda și Marea Britanie. Două ar fi cauzele: prima, aceea că numeroasele călătorii internaționale facilitează intrarea în contact cu focare de infecție din țările slab dezvoltate, unde maladia este endemică. A doua, și cea mai gravă, este scăderea gradului de protecție al populației ca urmare a refuzului de vaccinare din partea unor indivizi care consideră că o astfel de procedură este dăunătoare, declanșând periculoase efecte secundare, fiind și un atentat la drepturile individuale care sunt atât de temeinic apărate în lumea civilizată.
Cvasi-dispariția bolilor epidemice din spațiul lumii civilizate s-a produs printr-un mare efort național, prin campanii de vaccinare susținute de state. În schimb, națiunile erau recunoscătoare, întrucât milioanele de morți și de infirmități grave provocate de aceste boli erau definitiv șterse din pomelnicul suferinței umane. Lucru care azi, când trăim în huzur și securitate sanitară, pare a fi încet-încet uitat de către cei care își datorează sănătatea, poate chiar viața, campaniilor de vaccinare care au costat atât de mult timp și bani din resursele națiunilor.
Deveniți părinți, ei par să uite cărui fapt elementar, materializat printr-o simplă împunsătură în braț, îi datorează buna lor sănătate de azi. Sensibilizați până la isterie de lacrimile progeniturilor lor ei inventează orice pretext pentru a se opune vehement procedurii de vaccinare: provoacă autism (lucru absolut imposibil de dovedit), conține mercur (dar nu mai mult decât laptele praf administrat copiilor de cele care nu doresc să-și strice forma pieptului), încalcă drepturile individuale (uitând complet că drepturile tale se sfârșesc acolo unde încep drepturile concetățeanului tău).
Cu alte cuvinte, nu trebuie să uiți că dreptul tău de a alege la ce proceduri medicale să supui copilul tău nu are voie să intre în conflict cu dreptul unui concetățean care, chiar dacă nu este vaccinat, are dreptul de a nu fi contaminat, ca urmare a deciziei tale necugetate, cu un germen cu potențial letal. Din păcate, în România cetățenii au redescoperit deliciile individualismului, lucru care-i împinge să refuze acțiuni simple, născute din simpla obligație civică de a respecta sănăptatea și viața celorlalți.
Până într-atât, încât ei pun suferința unei împunsături mai presus de viețile semenilor lor.
