Iar atipismul, neaoșismul sau „pișatul contra curentului", pe lângă partea lor de grație și glorie, își au și costurile proprii, de obicei măsurabile în imagine, dezvoltare, bunăstare etc. Vrând-nevrând, conștient-neconștient, cu bine cu rău, Clujul a arătat Bucureștiului un „je m'en fiche" constant. Peste toate, însă, mai presus sau mai prejos de ele, Clujul n-a fost niciodată pesedist, înțelegând prin asta, cel puțin, că în oraș și în județ PSD nu a câștigat niciodată alegerile. Până de curând, la europarlamentare, unde „minunea" s-a produs, semnalând, pentru unii, doar un fapt inedit, iar pentru alții însă, o schimbare de trend. Cum ar veni, orașul intră, începând de-acum, în rând cu lumea. Așa să fie?
Pe buchiseala cifrelor, rezultatele sunt deocamdată meschine. La nivelul județului, alianța PSD-UNPR-PC a obținut circa 25%, devansând atât PDL (16%)+ PMP (6,5%), cât și PNL (14%), dintre cei care contează, nemaivorbind de UMDR (16,5%), ce rămâne constant în rezultate. La municipiu, scorurile sunt și mai puțin semnificative, alianța PSD abia trecând de 20%, pe niște procente ceva mai mari ale PDL (16%) și PMP (peste 7%) și mai mici ale PNL (sub 10 %), totul într-un context electoral bineștiut: o prezență la vot slabă (de sub 30%), mai mic decât la nivel național (circa 35%). Să mai adăugăm că, pentru PSD, marele câștigator național cu 37%, alegerile de la Cluj au fost printre cele mai slabe din țară. Așadar, despre ce pesedizare ar putea fi vorba când procentul real este de 6% și când la vot merg trei din zece oameni, iar cu tine votează un jumătate de om.
Toată lumea știe, inclusiv PSD, că pe o altă miză electorală, Apoi, PSD n-a investit în Cluj la nivel de imagine. Până de curând, orașul nu avea niciun ministru (lucru rar), iar când a apărut unul (o distinsă doamnă), jumătate din mandat va explica de ce a ajuns ministru, iar cealaltă jumătate, cu puțină inteligență, de ce nu s-a realizat Dialogul Social. De asemenea, nu poți avea mari câștiguri electorale într-un oraș/județ unde nu deții pozițiile cheie, cel de primar și de președinte al Consiliului Județean (bagi bani degeaba, căci ei se duc unde „nu trebuie").
Or, cel de primar la Cluj-Napoca nu intră în discuție, iar iluzia de la CJ tocmai a fost spulberată zilele trecute prin noul aranjament PNL-PDL. Pe deasupra, PSD nu are oameni profilați și calibrați să devină, în viitor, primar al Clujului sau Președinte de CJ. De adăugat, în același sens, că greii politicii pesediste de la Cluj n-au intrat în luptă, deocamdată, punctează (eficient) de la distanță, tatonează cu detașare, supervizează, dar nu sunt în arena, câtăvreme terenul nu este suficient de sigur, așa cum s-a întâmplat și de alte dăți.
Ceea ce se va întâmpla aproape sigur va fi pesedizarea presei și nu doar din Cluj, ci din toată țară, iar europarlamentarele au fost catalizatorul. În opinia mea, strategii PSD au realizat că scorul de 37% la europarlamentare este insuficient pentru bătălia prezidențială de la toamnă și că, mai important, nu există plajă de creștere „naturală" care să asigure un președinte PSD României. În politică, statul cu mânile în sân și constatarea fatalistă a unei realități nu e niciodată o soluție, iar pentru un partid mare, aflat la guvernare, cu atât mai puțin. Se spune că omul matur nu experimentează, merge la sigur pe ceea ce știe cel mai bine. Într-un alt registru, mai plastic, hoțul sau criminalul profesionist (recidivist) acționează întotdeauna după o metodă proprie, un tipic pe care-l repetă din motive de siguranţă (uneori chiar acesta dându-l de gol).
PSD din anii 2000-2004 (tot în urma unei victorii clare) are experiența subjugării presei cu efecte catastrofale, aș putea spune, când, printr-o publicitate agresivă cu bani ai statului, pentru securizarea unui post prezidențial pentru Adrian Năstase, la fel de nesigur ca și cel pentru emulul său, Victor Ponta, a decredibilizat mass-media, a compromis o serie de instituții și jurnaliști și, mai ales, a deschis drum larg tabloidizării presei românești, fenomen care și astăzi își căută desăvârșirea. Să ne amintim cum, pentru a scăpa de jugul partizanatului jenant, instituții reprezentative mass-media au ales calea ușoară și evazionistă. Probabil, nu va fi cazul acum. Așadar, consider că, neavând acces la o victorie „naturală" în toamnă, PSD va forța calea „arficială", a atragerii presei în acest joc pentru discreditarea adversarului și întreținerea unei imagini relativ pozitive la guvernare.
Și iată România văzută prin două știri: una oficială, foarte importantă, potrivit căreia încasările din acciza pe benzină/motorină au scăzut după mărirea acesteia (nici vorbă să crească); una pe surse, șefii televiziunilor (de știri) s-au întâlnit cu misiții PSD în Parcul Herăstrău. Printre ei, Bogdan Teodorescu, consilierul primului ministru, a cărui inteligență analitică este depășită doar de cinism. S-au iîtâlnit ca să ce? Vom vedea, dacă nu vedem deja.
