Deşi au toate motivele să fie optimişti. Pentru că românii au arătat ce pot. Şi, din punct de vedere politic, în mod categoric, l-au demis pe Băsescu. Atunci ce au pierdut? Unde s-a pierdut? Ce motivează întrebările din titlu?
Demiterea este o victorie şi o înfrângere în acelaşi timp. Ea reprezintă o dezamăgire pentru că, deşi cei mai mulţi români, care s-au pronunţat vreodată în favoarea ori în defavoarea unui preşedinte, i-au spus pleacă, acesta nu a plecat. În urma unor calcule artificiale. În urma unor aranjamente făcute în străinătate. Care au deturnat practic voinţa electoratului. Dar reprezintă o victorie, pentru că românii au arătat ce pot. Începând din ziua referendumului pentru demitere, mulţi ani de acum încolo, nimeni nu ar mai trebui să îndrăznească să afirme că românii sunt pasivi. Că sunt o masă inertă sub aspect electoral. Că nu le păsa. Că nu ştiu să se mobilizeze la nevoie. Iată că au făcut-o. Şi într-un mod exemplar.
Iar ceea ce la masa verde, a celor care cred că înţeleg şi stăpânesc lumea a fost răsturnat, într-o complicitate, aş spune nătângă, cu Traian Băsescu sau, şi mai grav, ca efect al unor intoxicări, poate fi desfăcut în câteva luni. Vin alegerile parlamentare. Se intră practic în campanie. Un vot al unui român care a spus nu poate fi multiplicat în mai multe voturi de nu. Şi nu la masa verde. La urne.
Răspunsul la întrebările pe care oamenii şi le pun şi pe care mi le-au pus cei care m-au oprit pe stradă au un răspuns cât se poate de clar, de ferm, de lipsit de echivoc. Pe ce se sprijină Traian Băsescu? Regimul sau? Deocamdată, pe faptul că s-a putut crampona, în ciuda oprobriului public cvasiunanim, de scaunul de la Cotroceni. Un scaun care stă pe mai multe picioare. Direcţia Naţională Anticorupţie, servicii secrete, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituţională. În ziua scrutinului electoral însă, toate aceste instrumente vor amuţi. Vor face pasul înapoi. Se vor detaşa de un preşedinte al cărui regim va fi refuzat de cetăţeni.
Să facem un mic efort de imaginaţie. Să ne plasăm nu înaintea alegerilor parlamentare, ci imediat după. Să vedem ce urmează să se întâmple în situaţia în care principalii adversari ai regimului Traian Băsescu, care alcătuiesc USL, vor obţine 60 la sută dintre mandatele de parlamentari. Şi PP-DD, care şi-a trecut demiterea preşedintelui primul punct din programul politic, ar obţine, la rândul său, un scor bun. Cu ce ar mai rămâne Traian Băsescu? Pe ce s-ar mai putea sprijini, în viitor, regimul său?
Cu o majoritate parlamentară confortabilă, USL poate dărâma tot ceea ce a construit rău Băsescu. Poate schimbă din temelii modul în care funcţionează instituţiile pe care el şi le-a aservit. Cu o majoritate confortabilă, USL poate face în aşa fel încât Justiţia să devină independentă. Depolitizată. La fel CSM. Serviciile secrete. Curtea Constituţională. După care, plecarea sa de la Cotroceni va fi aproape automată.
