Poveste tristă şi reală de acest Mărţişor

E cuminte, modesta, frumusica si are vise multe, ca orice copil. Pe cele mai multe stie ca nu le poate indeplini pentru ca asa e viata. Cu unii copii e atat de generoasa in timp ce pe altii ii tot incearca, sa le vada trainicia sufletului si cat de repede si drept se pot ridica de jos. La fel face si cu Maria. Ea e fiica unui artist si a unei profesoare, carora marii carmaci buimaci ai acestei tari le-au furat, cu acte-n regula, luna de luna, de aproape doi ani, cate 250 de lei din propriile buzunare. Acesti bani le-au lipsit mult parintilor si mai ales Mariei, care de mult jinduieste si ea la un smartphone. Asa cum au fitoasele din clasa ei, ce-o amarasc zilnic ca-i saraca si fiica de 'telectuali. Mizeria asta cotidiana, pe care-o primeste zilnic in gura, urechi si-n ochi, a ranit-o putin pe Maria. La inima si intr-un semicerc de suflet. Si asa, pe amandoua le avea mahnite, dupa Ajunul de Craciun, cand a vazut ca Mosul iar a uitat-o desi i-a pus la Posta o scrisoare colorata si recomandata.

Atunci, in seara aceea, cand nici macar n-a nins si cand cei mai multi dintre copii Clujului radiau, desfacand cutii si ambalaje frumos colorate, ea si-a pus in cap un plan: la anul, de Martisorul care vine, va rasari Soarele si-n casa sa. Si chiar de atunci, de Craciun, desi stia ca ar putea sa fie un pacat, a inceput sa faca schitele pentru Marele sau Plan. Tatal sau fiind artist, a primit de la el darul creatiei si al frumosului. De la mama a invata ca la baza tuturor lucrurilor trainice si frumoase sta munca. Asa ca, de dinainte de Anul Nou s-a apucat sa deseneze si sa faca si desfaca forme si schite pentru... Martisoare. Cu ajutorul tatalui a creat cinci mostre de martisoare. Unicate ce urmau sa fie lucrate de harnice si pricepute manute de fetita. Si-a inceput, din a doua zi a lui ianuarie, sa le manufactureze in micutul sau atelier amenajat intr-un colt de dormitor. Zi de zi si-n fiecare ceas liber pentru joaca, Maria a ramas acolo, modeland inimioare si flori si numarand, la fiecare sfarsit de saptamana, cutiile cu pliculete, ce-au tot crescut. Ca si visul inaripat ca de Martisor le va goli in buzunarele oamenilor dornici si incantati sa le cumpere de la o fetita asa de priceputa. Si-n locul lor va putea sa aduca-n casa si-n viata ei acea dorita cutie roz,... cu acel smecher de smartfon. De aceasta data, augurii-i zambeau a speranta, si-i daruisera si-o zi in plus, caci anul e bisect si odata la patru ani, le-a spus Maria alor sai, ai sansa sa ai o zi de vanzare in plus. Asa ca, dupa ce-a bagat de seama marti, in 28, ca vadul din P-ta Unirii nu-i prea bun s-a gandit ca visul ei se va-mplini la mall. Asa ca, zis si facut, dupa ce-a iesit in fuga de la scoala, miercuri, pe la pranz, in ziua de gratie de cae ai parte doar odata la patru ani, si-a luat mama s-o ajute, si cu troleul s-a dus la Iulius Mall, la targutul de martisor. Pe drum s-a tot gandit care ar fi pretul omenos pentru ceasul de munca ce l-a daruit din viata ei pentru a zidi un martisor? Lacoma nu-i Maria. Stie ca oamenii, ca si parintii sai, nu prea au bani. Asa ca a hotarat. UN LEU! Atat va costa fiecare UNICAT al sau. Restul e e promotie din partea sa si bucuria de a fi purtat de cat mai multi, la rever prin orasul ales si de cinci stele. Ajunsa la mall, Maria si mama sa si-au gasit un loc bun. Au aranjat frumos martisoarele si au asteptat ca visul sa devina realitate.Prin fata lor si-n jurul fantanii s-au perindat sute de ochi reci, incetotasi de fite si de falsuri chinezesti. Orele au inceput sa treaca greu, ofilind, una cate una, din privirile senine si din sperantele Mariei. Dupa patru ore a obosit si s-a lasat greu pe marginea fantanii seci. In buzunar avea doar un leu. Era pretul celui mai nereusit unicat al sau. Prin fata ei continuau sa se perinde atatea suflete goale si saracute, cautand ceva mult mai fancy si mai ieftin de un leu. Cu aceeasi hotarare cu care a venit, acum s-a ridicat de jos si-a strans visele-napoi in cutii si-a plecat acasa. Pe drum, s-a tinut tare, dar odata ajunsa-n micutul sau colt de Rai a plans mult. Pur simplu n-a putut fi alinata de ai sai si nu pricepea ce-a fost Rau.

Ion NOVACESCU