Pragul datoriei publice în Statele Unite

Democraţii şi republicanii nu reuşesc să ajungă la un punct comun în această privinţă, deşi presiunea pericolului intrării în incapacitate de plată este din ce în ce mai ridicată. În lipsa unei soluţii, un astfel de eveniment ar putea avea loc la începutul lunii august, la exact patru ani de la declanşarea celei mai severe crize economico-financiare mondiale de la finele celui de-al Doilea Război Mondial). Totodată, agenţiile de rating au ameninţat în nenumărate rânduri că Statele Unite ar putea pierde calificativul AAA, însă în spatele acestei probleme de suprafaţă şi al tergiversărilor din plan politic se află aspecte fundamentale, de natură structurală.

Desigur, în primul rând, se menţionează problema sustenabilităţii finanţelor publice americane. În al doilea rând, trebuie specificată problema creşterii economice şi, implicit, a condiţiilor din piaţa forţei de muncă. Nu în ultimul rând, se află în cauză supremaţia economiei americane şi a dolarului. În prezent, în Statele Unite ponderea datoriei publice în produsul intern brut (PIB) se situează la aproximativ 100%, însă mai importantă este dinamica datoriei publice. În lipsa unor măsuri concrete de consolidare bugetară, această pondere ar putea urca rapid în perioada următoare spre nivelurile de maxim record, consemnate la finele celui de-al Doilea Război Mondial. După cum se poate observa în graficul alăturat, în 1945 şi 1946 ponderea datoriei publice în PIB a consemnat nivelurile record de 124%, respectiv 129%.

De asemenea, observăm că reducerea datoriei publice către niveluri sustenabile (să considerăm pragul de 60% din PIB) este un proces dificil, care se prelungeşte pe parcursul mai multor decenii. Economia americană a avut nevoie de aproximativ două decenii pentru a reduce datoria publică de la nivelul record consemnat la finalul conflagraţiei mondiale. Totodată, putem observa două aspecte fundamentale importante, care au contribuit la situaţia curentă. În primul rând, tendinţa ascendentă a datoriei publice ca pondere în PIB, iniţiată în anii 1980. Practic, datoria publică a crescut semnificativ în primul deceniu al dereglementării, în perioada administraţiilor republicane (Ronald Reagan şi George Bush Senior). În al doilea rând, derapajul bugetar din perioada ulterioară boomului tehnologic - fenomen descris succint de fostul preşedinte al Rezervei Federale, Alan Greenspan, în "Era turbulenţelor: aventuri într-o lume nouă". Măsurile bugetare expansioniste implementate în contextul crizei economico-financiare, cea mai severă din ultimele decenii, au determinat deficite bugetare de ordinul a 10% din PIB, care au contribuit la creşterea datoriei publice, ca pondere în PIB, cu 30 de puncte procentuale în ultimii patru ani.

Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital