Probabil, cel mai important lucru pentru Cluj şi Transilvania este că Emil Boc poate (şi chiar sper) să se constituie într-o garanţie a faptului că Autostrada Transilvania nu va rămâne de 42 de kilometri, iar “inelul de centură” visat al Clujului poate să devină, în sfârşit, o realitate palpabilă. în acest moment nu pot spune cât câştigă România şi dacă câştigă din desemnarea fostului primar de Cluj, timp de un an şi premier, la cârma noului Executiv.
Ce ştiu cu siguranţă şi ceea ce pot afirma fără îndoială este că Cluj-Napoca, judeţul Cluj şi chiar Ardealul au şansa să câştige din nou. Dacă Emil Boc are o calitate pentru care poate fi apreciat, aceea este, cu siguranţă, faptul că nu a uitat în anul 2009 de locul unde s-a consacrat ca lider politic în anii 2004-2008. Clujenii, la rândul lor, nu l-au uitat pe cel care a întruchipat noua imagine a Clujului, un Cluj care trebuie să se transforme într-o reală locomotivă pentru Ardeal.
Clujenii l-au încărcat cu energie în iunie 2008, oferindu-i-se ca sprijin într-o proporţie de 75%, iar susţinerea pentru Boc a continuat în noiembrie 2008, atunci când 42% dintre clujeni au ales PDL, aşa cum susţinerea pentru Emil Boc s-a transferat în cei 62% obţinuţi de Sorin Apostu în 15 februarie 2009 şi chiar în cei 64% obţinuţi de Traian Băsescu pe 6 decembrie. Am spus-o şi o repet: clujenii au fost, cu siguranţă, mai atraşi de posibilitatea ca Emil Boc să fie din nou premier, ceea ce reprezenta şansa continuării finanţărilor pentru anumite proiecte, decât de posibila atracţie pentru comportamentul unui preşedinte ca şi Băsescu.
Atunci când clujenii au votat în proporţie covârşitoare pentru ca Traian Băsescu să rămână la Cotroceni, aceştia nu s-au gândit decât într-o mică măsură la imaginea rămânerii în ecuaţie a doamnei Udrea, a doamnei Plăcintă sau a doamnei Ridzi. Pentru clujeni votul din 6 decembrie a fost determinant ca intenţie tocmai prin promisiunea şefului statului că un clujean, Emil Boc, va continua să rămână premier.
Mă îndoiesc serios că în cazul în care nu se crea la nivel de imagine ajunsă în mentalul colectiv axa conlucrării Boc-Buda-Tişe-Apostu-Stamatian-Hărdău-Ştefănie-Drăgan-Moroşanu, strâns condiţionată de alegerea lui Traian Băsescu în al doilea mandat, actualul preşedinte ar mai fi obţinut exclusiv ca prestaţie personală acelaşi scor la Cluj.
Cu siguranţă, Băsescu poate şi fascina o anumită parte din electorat, dar la Cluj minim 25% din scorul său cu adevărat extrem de bun, comparativ cu restul ţării, a venit în urma dorinţei clujenilor ca investiţiile să continue. Acest lucru era garantat tocmai prin rămânerea lui Emil Boc premier. Pe data de 14 noiembrie, Băsescu a făcut o promisiune clujenilor şi ardelenilor prezenţi în Piaţa Lucian Blaga, la mitingul electoral de susţinere a candidatului PDL.
Atunci, preşedintele a afirmat public ceea ce liderii PDL din Cluj o spuneau în întrunirile publice, în talk-show-uri sau în intervenţiile din presa scrisă. Băsescu a promis clujenilor şi ardelenilor că, în cazul în care va câştiga al doilea mandat, îl va desemna pe Emil Boc premier. Ieri, preşedintele şi-a ţinut promisiunea.
Ce e drept, nu sunt foarte multe promisiuni de care să îmi amintesc că şi le-ar fi ţinut în ultimii cinci ani preşedintele României. Poate dacă le-aş privi dinspre conturile unor membri ai anumitor “grupuri de interese”, promisiunile sale mi s-ar părea mult mai îndeplinite. Cea cu “trăitul bine” a devenit, de-a dreptul, desuetă prin lipsa de consistenţă, ca să nu revin la faptul că preşedintele a operat încă din primele momente ale mandatului său cu numărul 1, folosind dubla măsură. Să fie promisiunea onorată ieri un început al unui altfel de Traian Băsescu?
Poate, da. Sau, poate, din contră, tocmai faptul care bucură astăzi Clujul se poate constitui, pentru restul ţării, într-o confirmare a faptului că Traian Băsescu nu se va schimba şi va face strict ceea ce va dori în continuare. Fără să ţină cont de nimeni şi de nimic. Cum a procedat şi în primul mandat. Scriind de la Cluj acest editorial şi fiind, înainte de orice, ardelean şi clujean, sunt obligat şi o fac sincer, să îmi exprim satisfacţia prin numirea unui premier clujean la cârma executivului.
Am spus de foarte multe ori, începând cu decembrie 2008 şi continuând cu un editorial scris în 2 decembrie 2009, că pentru Cluj a însemnat foarte mult că a dat premierul. Spun în continuare că desemnarea lui Emil Boc în fruntea Executivului obligă chiar şi liderii partidelor de opoziţie sau pe acei clujeni care nu l-au votat pe Traian Băsescu, cum e cazul subsemnatului, să aibă o atitudine pozitivă faţă de faptul că un clujean continuă să conducă destinele Executivului, chiar dacă acel clujean a lăsat de prea multe ori capul plecat în faţa unor giumbuşlucuri venite dinspre Dealul Cotroceniului.
Până la urmă, ceea ce contează pentru noi, ca locuitori ai acestui oraş şi ai acestui judeţ, este ca marile investiţii de infrastructură să fie definitivate în următorii ani şi Clujul să nu fie ocolit de lucruri şi fapte în beneficiul celor care îl populează. Şi acest lucru va fi, cu siguranţă, mult mai uşor prin faptul că Emil Boc se află în fruntea Guvernului.
La ceea ce ne aşteaptă din punct de vedere economic în 2010, cred că o abordare fără patimă şi lipsită de pasiuni politice, respectiv simpatii sau antipatii personale, nu poate fi decât spre beneficiul a ceea ce continuăm să sperăm că este adevărata capitală a Ardealului şi spiritul său.
P.S.: Mi-aş permite un sfat pentru Emil Boc. Având în vedere faptul că Traian Băsescu nu mai are ce să-şi dorească în afară de respect, după 2014, este obligatoriu ca Boc al III-lea să aibă forţa să iasă din sfera de influenţă şi control total a preşedintelui. Boc va trebui să înveţe să spună şi “NU, domnule preşedinte!” sau “NU, nea’ Traiane!”.
Dacă, într-adevăr, Traian Băsescu doreşte ca Emil Boc să aibă o carieră lungă în faţă şi PDL să fie un partid puternic în continuare, va încerca în mandatul care începe zilele acestea să nu-i mai submineze autoritatea. PDL nu se mai poate baza nici măcar în 2012 foarte mult pe Traian Băsescu. Deci este obligatoriu ca până atunci partidul să aibă forţa să-şi crească garnitura de lideri pentru viitor.
Doi dintre cei care se pot constitui în viitori vectori principali de imagine pentru PDL 2012 pot fi, cu siguranţă, Emil Boc şi Vasile Blaga. E obligatoriu însă ca ei să fie înconjuraţi de alţi lideri care până atunci să crească ca imagine şi prestaţie.
