Numai că la noi, cum totul e pe dos [ori mai toate], nu intelectualii sunt prigoniţi, ci Prigoană e prigonit. Prigonit de intelectuali. Cei care ştiu despre ce vorbesc au observat procesul ireversibil al scufundării corabiei pedeliste, cu cârmaciul Băsescu la cârmă. La naufragiu pun însă umărul şi "intelectualii" semicritici ai partidului (Preda, Baconschi, Paleologu). Până la un punct, obiecţiile intelectualilor împotriva lui Prigoană sunt corecte. Aşa cum au fost şi împotriva lui "Pinalti" (porecla primarului Gheorghe Ştefan, de la Piatra Neamţ). Dar imensa majoritate a primarilor, consilierilor, deputaţilor, senatorilor şi altor demnitari din PD-L este alcătuită din oameni asemănători cu Prigoană, "Pinalti", Băsescu, nu din intelectuali care nu sunt şi nu au fost până acum capabili să-şi plătească măcar cheltuielile electorale pentru campaniile care i-au trimis acolo unde sunt. De fapt, oameni precum Prigoană, "Pinalti" ori cei care îl susţin pe Băsescu au plătit campaniile celor de mai sus şi ale altora. Care nu au avut nimic de obiectat, după cum niciodată n-au suflat o vorbă despre sistemul complex al "mitei electorale" patronat de PD-L. Intelectualii semicritici nu vor critica niciodată acest sistem, pentru că n-ar mai ajunge aleşi.
Popularitatea (pe cale de evaporare) a PD-L a venit de la populiştii grei ai partidului - Băsescu, Prigoană, "Pinalti" ş.a. Electoratul românesc este predominant populist, coruptibil, manipulabil. Din când în când, este "întors" pe calea cea bună de către cealaltă parte a electoratului, caracterizată prin bun simţ, discernământ şi care nu se lasă păcălită, manipulată ori cumpărată. Partid "popular" şi populist, partidul lui Băsescu ar fi dispărut de mult dacă se supunea singur vreunui cod de moralitate sau integritate, care nu se potriveşte cu electoratul predominant populist, coruptibil, manipulabil.
Când au devenit candidaţi şi membri ai acestui partid, intelectualii semicritici s-au prefăcut că nu ştiu în ce partid intrau. Sau poate au fost manipulaţi. Acum, însă ştiu şi ei bine din ce partid fac parte. De aceea au început epurarea partidului de elemente gen Prigoană. Mişcarea este sinucigaşă, cel puţin la Bucureşti, unde nimeni nu aduce mai multe voturi decât Prigoană. Şi ca să citez din "oracolul" partidului, Elena Udrea, politica "e pe voturi" (ei n-au aflat că în democraţiile consolidate politica este infinit mai mult decât voturi). Or, dacă PD-L trebuie epurat - şi chiar trebuie, la fel precum celelalte partide - epurarea trebuie să înceapă cu Udrea. Ştim cu toţii de ce. Când o să îndrăznească intelectualii partidului să o critice pe Udrea şi pe cel care o promovează, atunci vor fi cu adevărat intelectuali "critici".
Epurarea lui Prigoană este o mişcare stupidă. Şi deloc dezinteresată. Nu a fost iniţiată pentru a impune un cod al onoarei într-un partid în care cei de la vârf îl dezonorează, ci pentru a face loc unui alt candidat. Faptul că orice alt candidat n-are şanse nu contează pentru cei care îl prigonesc pe Prigoană.
Prigoană este detestat de intelectuali pentru motive care ţin de criteriile şi standardele înalte ale politicii. Aceste standarde ar fi binevenite dacă s-ar aplica pentru întregul PD-L şi/sau pentru întreaga politică românească. Dacă sunt aplicate doar ocazional, parţial şi în funcţie de anumite interese sau resentimente ori preferinţe personale, aplicarea lor este extrem de primejdioasă. Mai există însă un aspect, de care prigonitorii lui Prigoană nu ţin cont, dar pentru care respectivul este atât de apreciat de către mulţi bucureşteni şi compatrioţi. Prigoană este o variantă românească a ceea ce americanii numesc "self-made man", un om care a pornit de jos, dintr-un orăşel transilvănean de provincie, a făcut avere, a căpătat notorietate, are simţul umorului, idei trăznite şi păreri complet paralele cu istoria, politica, geopolitica şi cultura modernităţii (în principal, axate pe teorii conspiraţioniste stupide). Dar la fel sunt şi cei care îl plac.
Pentru ca electoratul să nu îl voteze pe Prigoană, nu Prigoană trebuie prigonit. O mare parte a electoratului autohton încă nu înţelege în ce constă democraţia şi cum ar trebui ea să funcţioneze. Dar nici nu s-au obosit mulţi să-i explice. Şi nu se puteau repezi pentru că nu sunt mulţi politicieni care ştiu ei înşişi despre ce este vorba. Cum spunea Tocqueville, democraţia depinde de "starea morală şi intelectuală" a naţiunii. Or, starea morală şi intelectuală a naţiunii noastre îi face pe alegători să prefere primari ori candidaţi precum Oprescu, Prigoană, Mazăre, "Pinalti", Solomon, Vanghelie, preşedinţi precum Iliescu şi Băsescu (la parlamentari, completaţi singuri lista). Pentru ca alegătorii să aibă de unde alege, ar trebui ca nemulţumiţii să nu epureze partidele construite cu greutate de alţii şi care sunt aşa cum le ştim, ci să iniţieze ei înşişi partide construite pe alte criterii şi standarde, prin care să promoveze un alt tip de politică. Altminteri, ar trebui să ne reamintim că mentalitatea epuraţionistă a fost promovată de intelectualii "semicritici" ataşaţi mişcărilor populiste ori radicale, a căror principală meteahnă a fost întotdeauna incapacitatea de a construi. Simptomul incapacităţii de a construi este pornirea de dărâma ceea ce au făcut alţii.
Dan PAVEL
