Primii candidaţi pentru votul pozitiv

Trăim într-o lume cel puţin obositoare, în care pe toate canalele ni se cere câte ceva, ca într-o sinistră şi promiscuă unire “în cuget şi simţiri”, sub semnul generic “tu”.

Unii îţi cer (doar) ţie să “gândeşti liber”, alţii îţi spun “răzuieşte!”, “sună acum!”, “deschide!”, ceilalţi îţi cer “să cumperi”, “să vorbeşti” ori “să suni acum”. în ultima vreme, specialiştii în campanii electorale de prin Bucureşti sau de aiurea, dimpreună cu cei care fac la comandă sondaje de opinie, au avut de lucru din belşug la Cluj. Alegerile peste alegeri au zăpăcit, întrucâtva, electoratul clujean, care, în pragul exprimării apropiatului vot, cel pentru funcţia de primar, recent vacantată de plecarea dlui Emil Boc pe importanta funcţie de premier al României.

 

Cum va ajunge mesajul elaborat de candidaţi şi cât de receptiv va fi electoratul în răspunsul său rostit prin aplicarea ştampilei “votat” pe buletinul de vot, pare, oarecum, previzibil. Cu toate astea, timpul fiind scurt, cu siguranţă că cei trei candidaţi (care contează) se vor baza pe detalierea propriilor atuuri în presa scrisă sau la televiziunile locale, (deşi câteva ieşiri pe una sau mai multe televiziuni  ori ziare naţionale le-ar aduce, cu siguranţă, şi mai multă notorietate, sau/şi intenţie de vot) şi se vor baza mai puţin pe întâlnirile cu alegătorii.

 

Desigur că toţi candidaţii vor fi asaltaţi cu oferte de publicitate electorală, indiferent dacă respectivele canale media au sau nu vreo importanţă în peisajul publicistic local. Că o numim vanitate sau, pur şi simplu, sărăcie, analiza gestului jenant de a cere cu insistenţă bani de publicitate e o oportunitate pentru candidaţi de a-şi alege cu mare atenţie canalele de comunicare. Oricum, sper că măcar această competiţie, pentru primăria unui oraş declarat “de 5 stele”, aşa cum este Clujul, dar şi personalitatea concurenţilor, să excludă încercarea de a se cumpăra voturi contra cizme de cauciuc, borcane de pus murături sau pături.

 

în condiţiile acestea, campania electorală abia începută a avut un start destul de anost.Chiar şi aşa, candidaţii au deja în mentalul colectiv o anumită “istorie” a propriei identităţi. Dl Sorin Apostu, de la PDL, va miza pe una din cele mai puternice cărţi pe care le are în mânecă: faptul că a lucrat în imediata apropiere a dlui Emil Boc, că a elaborat împreună cu acesta proiectele de dezvoltare ale oraşului (cu un succes de necontestat), proiecte pe care cel mai bine le poate continua doar Domnia Sa.

 

în subsidiar, pentru cei mai mulţi clujeni, care nu sunt şi nu au fost străini de repetatele absenţe ale dlui Boc din oraş, ocupat fiind cu viaţa de partid, ideea că, de fapt, urbea a fost condusă  de d- Apostu, nu mai constituie o noutate. Astfel, imaginea acestuia are de câştigat un plus de valoare din imaginea de apropiat şi alter-ego al unui primar care a schimbat profund faţa oraşului. Pe de altă parte, candidatul PSD, dl Pop Puşcaş Theodor, cu tot handicapul recentei sale hotărâri de a intra în politică, are şi el câteva atuuri, de loc neglijabile: pe fondul în care criza economică a adus, după cum vedem zilnic la tv, extrema violenţă şi nesiguranţă a cetăţeanului, faptul că  Domnia Sa are o mare experienţă în acest domeniu fiindcă a condus ani buni poliţia clujeană, poate fi esenţial.

 

 E de ajuns să promită că va scoate Poliţia Primăriei din concediul în care se află acum, când aceştia se plimbă pe o rază infimă din centrul oraşului, ocupându-se cu amenzile celor ce parchează ilegal şi va atrage în mod fericit atenţia alegătorilor, mai ales că va putea colabora excelent cu fostul său coleg, dl Păcurar, şeful poliţiei clujene, care, în treacăt fie spus, a reuşit să păstreze pe străzile Clujului un climat de linişte şi siguranţă; iar dacă mai adăugăm faptul că a dovedit şi în viaţa civilă reale aptitudini de manager, conducând sute de oameni şi întreţinând astfel alte sute de aparţinători este suficient să fie, în acest “meci”, un candidat redutabil.

 

Despre dl Marius Nicoară trebuie spus că în pofida “discreţiei” sale, pe tot parcursul mandatului său în fruntea Consiliului Judeţean Cluj, discreţie care se poate confunda cu o luptă de neînţeles tocmai contra propriei imagini, realizările acestuia ca manager, atât la propria firmă (Compexit trading), cât şi performanţa în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean sunt un atu forte. Nokia, Emmerson, Aeroportul Cluj sunt numai câteva dintre punctele tari care fac din liberalul Nicoară, actualmente senator, un nume redutabil în apropiata competiţie. Nu avem, aşadar, a ne îngrijora; în aceste condiţii, cu astfel de candidaţi, nu putem pierde. “Viitorul sună bine”, cum ar veni.

 

 Oricare din cei trei ar câştiga, oraşul este, în principiu, pe mâini bune. Dar trebuie totuşi să cântărim cu atenţie. Pentru că e ştiut: cu cât mai buni şi serioşi sunt candidaţii, cu atât mai grea va fi alegerea. Câştigul cel mare este însă faptul că acest vot va puncta un fapt esenţial: acela că, în sfârşit, de data asta nu ni se cere să votăm împotriva cuiva, ci  pentru cineva.