PSD - diferenţa “diplomat”-“procuror”

Comentariile din media cu privire la înfrângerea lui Geoană şi alegerea lui Ponta ca preşedinte PSD trădează atât necunoaşterea teoriilor partidelor politice, cât şi lipsa de imaginaţie a celor care pretind că “se pricep la politică”.

Termeni precum “trădare” sau “onoare” ori “loialitate” nu au în politică nici sens, nici semnificaţie. Transferul unor concepte din etică în politică trădează ignorarea axiomelor politicii moderne formulate de către Machiavelli. O eroare similară este comisă de naivii care îşi închipuie că “dezleagă” misterele geopoliticii sau politicii internaţionale (cum este la noi sintagma imbecilă “trădarea de la Yalta”). Asta nu înseamnă că valorile ori morala sunt excluse din politică.

 

înseamnă doar că în “politica normală” (pe care Dahrendorf o deosebeşte de “politica constituţională”) primează interesele. Conflictul intereselor din societate şi politică este ceea ce animă cetăţenii şi întreţine viaţa partidelor. Prin urmare, alegerea lui Geoană în locul lui Iliescu ori alegerea lui Ponta în locul lui Geoană trebuie interpretate ca indicatori ai schimbării intereselor din cadrul PSD. Şi ale noilor echilibre între grupurile de interese.

 

Dacă ne referim la aspectele psihologice ori psihopatologice din politică, suntem deja pe un alt teritoriu. Nu am să comit niciodată greşeala celor care cred că politicienii şi partidele sunt vinovaţi pentru tot ce se petrece rău în ţara noastră. “Aleşii” naţiunii din parlament sau din primării ori consilii judeţene sunt oameni mult mai bine educaţi şi pregătiţi profesional decât media naţională ori media urbană, cu tot ceea ce decurge de aici. Din punct de vedere al mentalităţilor şi comportamentelor individuale sau de grup, ei nu se situează în nici un caz la un nivel inferior faţă de restul naţiunii.

 

Corupţia, necinstea, intoleranţa, prostia, ignoranţa, neîncrederea, pasivitatea, lenea, nesimţirea, lipsa de bun-simţ, incultura, invidia, resentimentele şi multe alte defecte de caracter, năravuri ori tendinţe negative au cote înalte în multe segmente sociale şi generaţionale din ţara noastră. în mod paralel, dacă facem o evaluare a calităţilor pozitive, vom găsi valori ridicate pentru aproape toate, comparabile cu cele negative. Problema este că în societate şi în politică reuşesc cei înzestraţi cu defecte şi calităţi negative. Aşa se explică reuşita lui Vanghelie în politică. A reuşit pentru că a fost votat. Iar cei care l-au votat îi ştiau bine defectele şi îl apreciau pentru ele. Vanghelie nu este reprezentativ doar pentru o parte a electoratului din sectorul lui.

 

Tolerarea şi promovarea lui Vanghelie, cu toate defectele sale, este ceea ce Ponta nu va accepta din stilul predecesorului. Una dintre marile calităţi ale lui Geoană, care coincide cu profesia pe care a practicat-o performant, este şi defectul său capital – “diplomaţia”. A fi “diplomat” cu toată lumea înseamnă să-l accepţi pe Vanghelie, care a fost “ales”, are “legitimitatea” votului. Chestiunea cu acceptarea cuiva din pricina faptului că ar avea “legitimitate” pentru că “a fost votat” este un cretinism cu largă răspândire socială la noi. Şi Hitler a fost votat.

 

Există mai multe nivele de legitimitate, care sunt ca nişte teste pe care un politician trebuie să le treacă, înainte şi după ce a fost ales, toată viaţa. A fi votat înseamnă doar confirmarea într-o funcţie. M-am înşelat cu privire la relaţia dintre Geoană şi Vanghelie. Credeam că fostul preşedinte PSD îl va folosi doar o vreme, pentru a tranşa anumite lupte din partid, iar apoi se va debarasa de el. Nu a făcut-o, iar, până la urmă, asocierea cu Vanghelie a fost unul dintre factorii care l-au îngropat. Iar din adâncurile teratologiei politice am avut ocazia să ascultăm “înregistrarea” cu părerile lui Vanghelie despre Geoană, lume şi viaţă. Manelizarea PSD şi a politicii este deplină (according with Băsescu, care spune că românilor le place să asculte manele, în proporţie de 99%, dar despre aceasta în editorialul viitor).

 

Ponta se va raporta la Vanghelie precum un “procuror”. în justiţie funcţionează prezumţia de nevinovăţie. Nu şi pentru procurori, care te acuză, indiferent că eşti vinovat sau nu, că asta e, chipurile, meseria lor. în ochii lui Ponta, Vanghelie nu are prezumţia de nevinovăţie. Primul vede la cel din urmă tot ce e mai rău şi intuieşte eventualele legături ale acestuia cu lumea interlopă sau cu lumea crimei organizate. S-a comentat asupra “tulburărilor” petrecute când PSD trebuia să preia portofoliul de la Ministerul de Interne.

 

Una dintre ipoteze era că s-a încercat joncţiunea crimei organizate cu instituţiile care, formal, luptă împotriva crimei organizate. Prin faptul că au închis ochii, Băsescu şi PD-L erau complici.

 

Când vorbesc de “crima organizată”, o disting de lumea interlopă. De vină este educaţia mea americană, folosesc termenul de “crime” nu pentru omucidere, ci pentru fărădelege. Marile afaceri făcute prin încălcarea legilor, jefuirea statului, cu complicitatea funcţionarilor publici şi a demnitarilor, se încadrează în categoria crimă organizată. Iar pagubele sunt mult mai mari decât cele provocate de interlopi. Acest segment al crimei organizate sub protecţia oficialilor a fost principalul contributor financiar la campaniile electorale din ultimul deceniu. Mai ales pentru cei care au cheltuit mai mult.

 

Dacă aţi tras concluziile valide din premisele enunţate şi din cele subînţelese, înseamnă că gândiţi logic. Din acest punct de vedere, Ponta are un avantaj: vede încălcarea legii şi nu o poate accepta, ca procuror. Dezavantajul e că în continuare se vor diminua contribuţiile financiare către partidul său. Până se reîntoarce PSD la putere. Că doar nu vă închipuiţi că Băsescu şi PD-L vor rămâne veşnic la putere! Cum nici Iliescu, Năstase şi FSN/FDSN/PDSR/PSD nu au fost veşnici la putere. Fiecare alternanţă a fost benefică.