Dacă or fi existat asemenea aşteptări, şi nu cumva această cacealma nu a fost doar metoda prin care câţiva iluştri necunoscuţi aduşi de guler de către Adrian Năstase şi “instalaţi” în politica mare au reuşit să scape de un politician la al cărui nivel ştiau că nu au nici o şansă să ajungă. D-nii Geoană şi Vanghelie.
Acesta este rezultatul marii transformări. Geoană este – dacă aţi uitat – fost ambasador în USA al PDSR-Iliescu, cel care la momentul în care Convenţia Democratică şi Emil Constantinescu câştigau alegerile, trimitea prin fax de la Washington d-lui Ion Diaconescu – lider PNŢCD, aflat la Bucureşti un mesaj simplu şi “sincer”: “Am învins!!!!!”. Pentru continuitate, cum ar veni… Şi continuitatea s-a realizat, după cum bine se poate vedea. D-l Geoană este azi, prin forţa uneori năucitoare a hazardului, preşedintele unui PSD în cea mai mare degringoladă.
Decizii halucinante, teatru fără talent, lipsă de instinct politic, suficienţă. Dacă analizăm doar hotărârile eronate şi perdante luate mai recent de forul conducător al PSD sub bagheta marelui politician Geoană – campania pentru demiterea d-lui Băsescu şi moţiunea de cenzură împotriva liberalilor, dar mai ales abrupta cădere a PSD în urma acestor mize politice de doi bani, propuse electoratului, nu se poate ajunge decât la o singură concluzie.
Iar dacă punem în balanţă faptul că în locul d-lui Dan Ioan Popescu a fost preferat “ilustrul” Vanghelie, intrat în politică cu ajutorul miilor de “şoşonari” cărora le-a cumpărat voturile cu o sută de mii de lei, atunci avem, precum sub microscop, adevărata imagine a acestui partid politic. Şi, cu siguranţă că oamenii de stânga, atâţia câţi or fi ei, aşteaptă, poate, câteva clarificări.
Aşteaptă, poate ca artizanii din spatele acestor două jucării stricate, care se mişcă într-un ridicol cu acte în regulă pe scena politică urlând în gura mare că reprezintă stânga politicii noastre, să iasă în faţă şi să asume aceste rezultate. Nu ale stângii ca orientare politică, ci ca eşec al unui plan de restructurare a partidului clocit parcă în laboratoarele politicii şi a societăţii civile “de pe dreapta” Dâmboviţei…
