Pulimea “maximalistă” şi statul (din ce în ce mai) minimalist

Ce bine că noi, cei proşti, săraci şi bun-platnici la stat, atunci când nu mai ştim pe unde să scoatem cămaşa, suntem ajutaţi imediat de “marii gânditori”, singurii posesori ai celor mai bune soluţii...

Sunt momente “nodale”, am putea spune chiar “astrale”, ale omenirii, când marile minţi ale ţării răsar din anonimatul modestiei în care s-au obişnuit să se retragă şi dau, cu glasul apăsat, rostind rar, voit poticnit, cuvinte de o măreţie a profunzimii rar întâlnită la un pământean numai ca să ne spună care sunt soluţiile ieşirii României din criză. Sunt sigur că până ca un astfel de “sacerdot al afacerilor” să apară la televizor, filmat neapărat la vila sau la domeniul lui, care se află neapărat pe malul unui lac din preajma capitalei, conducerea postului TV a recurs la numeroase insistenţe; nu m-ar mira ca încă de la începutul crizei acesta să fi început demersuril

 

e pentru aducerea în faţa ţării a acestor “lumini” universale ale sectorului privat...  Este cunoscut, de altfel, atât bunul-simţ al acestui gen de individ, cât şi smerenia lui aproape proverbială. El apare cu greu în faţa oamenilor, pentru că este modest. Nu-şi cumpără maşini scumpe şi nici nu trăieşte în lux, pentru că - în “liberalismul” lui  decent, dar cunoscut - nu suportă să schimbe Rolls-ul când cetăţeanul obişnuit nu-şi poate schimba rabla. Mă rog, vila, cu un living cât un hambar, câteva tablouri aruncate studiat pe un perete, lucrări cu semnătură scumpă, iahtul şi private-jet-ul. Nu avem ce comenta: sunt necesare zeci de state care vor ca economia lor să fie salvată de tipul acesta de “mecena” economic, îşi trimit aproape săptămânal guvernele la ei acasă, pentru sfaturi... Şi cum ar fi ca aceste delegaţii străine să fie primite, de exemplu, într-un apartament de bloc?

 

Totul este pură utilitate şi atât. Fiindcă toţi ştim că un asemenea geniu s-ar descurca şi ar face tot atâtea milioane de euro doar cu o foaie de hârtie, un pix şi un telefon... Cred că toate aceste “intervenţii” publice în media ale oamenilor care au confirmat până acum în dezvoltarea prodigioasă a propriilor afaceri trebuie adânc respectate. Guvernul Boc ar fi trebuit să se afle alaltăseară cu blocnotesurile la îndemână, să noteze ce ar trebui făcut cu economia.

 

Trebuie, într-un final, să admitem că dacă în mândria noastră, bazată pe nimic, nu suntem în stare să luăm notiţe de la cei care au demonstrat că au făcut averi colosale din nimic, doar cu ajutorul ingeniozităţii, spiritului întreprinzător, geniului, la urma urmei, ţara noastră e condamnată să piară pe limba amară a propriului populism! Chiar aşa! De ce atâta protecţie socială, de ce atâta pensii, de ce atâta sindicalism? Afară cu statul din stat! Să-şi ia statul concediu! Să moară de foame, pe şanţ, toţi cei care n-au ştiut să fie capitalişti adevăraţi! Nici un leu la necăjiţi! Să trăiască numai cel care se caţără pe cadavrul seamănului său! Care poate să-i pună celui mai slab piciorul pe gură ca să se poată sui el mai sus! Rolul statului e doar acela de a privi cum se îmbogăţesc unii şi sărăcesc alţii! Cum de nu înţelegem o dată pentru totdeauna?

 

Ultimul argument e unul ştiut, dar niciodată amintit în aceste minunate emisiuni TV. Domnii aceştia care dau, în genere, sfaturi pe la televizor, ba economice, ba morale, au mai făcut pe vremuri şi alte acte de caritate, chiar şi când nu erau miliardari în euro! Unii s-au îndurat să “scape” statul, destul de “maximalist” pe atunci, de câteva obiective strategice (cum ar fi, bunăoară, o rafinărie sau o editură) ca acesta să devină din ce în ce mai “minimalist”...  Statul a devenit, după cum vedem cu ochiul liber, mai minimalist economic, iar domnii aceştia ne dau lecţii de economie din spatele multelor milioane pe care le au. Şi, pe care, fireşte, le vor dona unor fundaţii caritabile, iar tablourile, unor muzee...