Liderii comunişti instalaţi la Chişinãu cu sprijinul neprecupeţit al “fratelui mai mare” - care, cu 18 ani în urmã, la Dubãsari, şi-a arãtat muşchii defilând cu tancurile grele pe malul Nistrului, unde luptau patrioţii basarabeni vãrsându-şi sângele pentru libertatea pãmântului românesc -ne-au declarat... agresori.Aceasta, pentru cã partea românã refuzã încheierea tratatului de bazã cu o provincie româneascã, ce-i zic “ţarã” , pentru a nu valida, astfel, pactul Molotov –Ribbentrop , devenit , dupã cãderea imperiului sovietic, nul de drept. Dar şi pentru cã România, prin reprezentanţii ei autorizaţi, respectând Charta Drepturilor Omului, acordã cetãţenia românã fiecãrui om din Basarabia cãruia aceasta i-a fost furatã în timpul existenţei URSS.
Si cum istoria oficialã a fost zgârcitã cu amãnuntele întâmplãrilor de atunci, am apelat din nou la Confesiunile seniorului Corneliu Coposu, cãruia i-au trecut prin mânã toate secretele de stat fiind , în timpul guvernãrii ţãrãniste din perioada interbelicã, şi şeful cifrului şi de la care aflãm rãspunsul la o întrebare pusã de mulţi în timp: de ce Iuliu Maniu n-a acceptat sã conducã guvernul dupã arestarea lui Ion Antonescu, la 23 august 1944 ?!
Iatã cum rãspunde Seniorul la aceastã întrebare : “Maniu, în tot decursul tratativelor de la Cairo, precum şi al tratativelor iniţiate de Duca la Stockholm cu dna Kolontay (ambasadoarea URSS n.n.), a cerut cu insistenţã ca problema frontierei de rãsãrit sã fie discutatã la Conferinţa de pace . în acest timp, reprezentanţii sovietici la Cairo şi Stockholm(..) cereau, drept condiţie sine qua non, ca textul armistiţiului încheiat cu Naţiunile Unite sã cuprindã expres formula frontiere de rãsãrit din 1941, adicã cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord , acceptatã printr-un text de armistiţiu(...) Ba mai mult , ruşii au insistat ca guvernul de dupã 23 August 1944 sã-şi asume rãspunderea pentru acceptarea frontierei de rãsãrit... Mi-aduc aminte-povesteşte Corneliu Coposu- cu precizie, cãci eu cifram telegramele, cã între luna mai şi luna iunie 1944 n-a existat telegramã trimisã de la Cairo sau Stockholm în care sã nu se repete ca problema frontierei de rãsãrit sã fie amânatã pânã la Conferinţa de pace , ruşii neacceptând decât o frontierã fãrã Basarabia şi Bucovina de Nord.(De fapt, iniţial, ei au dorit sã rupã Moldova pânã la Carpaţi n.n.) în aceste condiţii-ne spune Corneliu Coposu- , Maniu a transmis regelui şi celorlalte pãrţi cã el nu poate accepta preşedinţia unui guvern care este forţat , prin şantaj, sã accepte nişte frontiere nedrepte pentru România “ Verticalitatea lui, cunoscutã în epocã, l-a îndemnat sã refuze hotãrât... Aşa s-a ajuns la un guvern de militari.”
Si iatã, astãzi, un preşedinte “jucãtor”, cãruia nu i-am fãcut şi nu-i fac lobby- din considerente de moralã creştinã, de care Domnia Sa nu pare a se împiedeca- are, recunosc, şi el curajul sã punã punctul pe “i”, declarând cã nu va semna un tratat care validezã înţelegerea (ticãloasã n.n.)sovieto-germanã. De aici, întregul rãzboi declarativ “ româno-român” la care, mai nou, s-a alipit împotriva noastrã şi Ucraina, adusã la adevãr în ceea ce priveşte platoul din Insula Serpilor ; şi, desigur, pretenţia noastrã la Bucovina de Nord, prin care nu cerem modificãri de graniţe, conform tratatului de pace , ci doar respectarea lor de pânã la pactul sovieto-german. Intrarea Basarabiei-impropriu declaratã Republica Moldova dupã destrãmarea imperiului sovietic- în UE, va limpezi, sperãm, toate apele tulburi de astãzi şi va anihila intrigile menţinute acum de rusofonii din Chişinãu, adicã de cei aduşi de Stalin sã stãpâneascã, cu pistolul şi biciul, un popor pe care l-au supus, iniţial, cu baioneta..
