Credeam atunci că PSD-ul activ din anii 1999-2004 a murit, că s-a predat PDL-ului, acesta din urmă dispus să tranzacţioneze orice urmă de opoziţie şi de democraţie la Cluj. Am observat după aceea că toate acţiunile domnului Boc la nivel central şi local şi toată bălăcăreala cu odonanţele privind cumulul, sporurile şi salariile nu găseau reacţie în rândul liderilor social-democraţi clujeni. Ba mai mult, tăcerea îmi întărea convingerea că există o complicitate în vederea negocierii unor posturi în “deconcentrate”, fapt ce s-a şi petrecut.
Nu s-a luat atitudine nici faţă de problema “descentralizării”, deşi erau câţiva lideri PSD, care ştiau despre ce este vorba, că aceasta este o formă mascată de a opri orice dezbatere privind “regionalizarea”, deşi guvernanţii declamă peste tot necesitatea atragerii de fonduri europene.
Este evident pentru orice analist onest că scopul acestora nu este de a face mai flexibil procesul decizional în administraţia românească, lucru la care nu se pricep şi nu-i interesează, ci, mai degrabă, de a întări baroniadele judeţene, aducătoare de profit şi de clientelism politic.
Criza economică, în loc să fie prilej de reforme şi selecţie a actorilor de piaţă, este o formă de tranzacţionare politică a clientelei economice a partidelor aflate la putere şi, mai ales, a PDL-ului, partid fără o doctrină inteligibilă şi fără ideologie. Acest fapt îi permite “întâiului” partid al ţării să execute fără crâcnire orice ordin venit de la Cotroceni.
Explicaţia este simplă: Traian Băsescu, prin capacitatea sa intuitivă şi prin iniţiativele pe care le ia, nu are nevoie de opoziţie şi, mai ales, de opoziţie în propriul partid. Este deja un lucru bine cunoscut că prin abilităţile sale politice preşedintele e deasupra oricărui aşa-zis lider PDL. Reacţiile slugarnice ale unora din aceştia, mai ales de la Cluj, sunt, de acum, un fapt cotidian şi acceptat ca atare de electorat.
întrebarea pe care ne-o punem este până când? Răspunsul pare să-l dea liderul PSD de Cluj, profesorul şi deputatul Vasile Soporan. Domnia Sa a ieşit săptămâna trecută şi a arătat că tot demersul de negociere al României cu FMI aduce avantaje doar lui Traian Băsescu şi PDL. Mă întrebam de ce le-a trebuit atât de mult social-democraţilor clujeni să iasă în arena publică şi să-şi spună opinia. Este bine şi în ceasul al doisprezecelea. Bine că a făcut-o Vasile Soporan, un om cunoscut pentru calităţile sale profesionale şi morale.
Reacţiile disperate ale unor lideri PDL de Cluj, a căror menire este să aibă încredere în “fata preşedintelui”, arată îngrijorarea că PSD de Cluj ar putea ieşi din amorţeală, că pornirea maşinăriei social-democrate în Ardeal, atât cât a mai rămas, la care se poate adăuga pe fond de criză cea din PNL, pot să constituie serioase obstacole pentru democrat-liberali. Să fie această ieşire a lui Vasile Soporan o regăsire a misiunii PSD din Cluj? Tot ce se poate!
