România, pe mâna ţoapelor

România, pe mâna ţoapelor
Nu sunt misogin. Sunt personalităţi feminine care merită nu doar admirate, ci şi apreciate şi, fără îndoială, trebuie să fie prezente într-un viitor Parlament sau într-un viitor Executiv.

De altfel, în spaţiul public se poate observa, la nivel mondial, o creştere a prezenţei feminine în structurile reprezentative şi decizionale, deci nu trebuie decât să păstrăm trendul European şi mondial. La o primă privire, când te gândeşti la femeile din spaţiul public, prin ochii minţii îţi apar  Regina Maria a României, Indira Ghandy, Benazir Bhutto, Margarette Thatcher, Madeleine Albright, Angela Merkel, Iulia Timosenko sau pe lângă noi, Mona Muscă, Monica Macovei, Norica Nicolai, Adriana Săftoiu, Corina Creţu, Sulfina Barbu şi, indubitabil, Aurora Liiceanu şi Marie-Rose Mociorniţă. )

 

în afara acestora mai există o categorie de doamne căţărate spre sferele puterii, pe umerii unora sau altora. Printre acestea mi-au rămas în minte  Raluca Turcan, căţărată pe umerii costelivi ai viitorului fost premier Stolojan cel plângăcios, Lavinia Şandru, apărută ca o boare de primăvară în guşa vajnicului ardelean Cozmin de Câmpia Turzii, Daciana Sârbu, fiica tatălui său şi actuala soţie a soţului său, Victor Ponta, Ana Birchall, care se vrea o adevărată Ana Pauker, mult mai  seducătoare însă, în preajma “Prostănacului”, Anca Boagiu, această fostă dulcinee în suita Marinarului şi, în fine, două specimene absolut unice în galeria noilor glorii ale vieţii publice româneşti.

 

Cele două graţii, una blondă, alta brună, se luptă să-şi adjudece acelaşi Colegiu în Bucureştiul anului  2008, în 30 noiembrie. Probabil nu mi-ar fi atras atenţia, dacă nu aş fi aflat la fel ca Domniile Voastre şi despre un scandal public provocat de staff-urile de campanie ale celor două “distinse” candidate la acest sfârşit de săptămână. Cele două nu sunt candidate în acest weekend, deşi am mici bănuieli că nu a trecut foarte mult timp de când cele două graţii figurau prin agendele telefonice ale unora sau altora exact pentru asemenea necesităţi.

 

 De altfel, mă pun cu groază în situaţia alegătorilor din Sectorul 6 Bucureşti, Colegiul 25, puşi să aleagă între două astfel de personalităţi. Pe cine aţi alege Dumneavoastră între Luminiţa cea zvăpăiată şi Elenuţa cea pricepută şi devreme în... Dealul Cotrocenilor? Pe crăiasa scandalurilor conjugale sau pe Coana Nuţi de Pleşcoi? Practic,  strategia PSD a fost să caute în colecţia proprie o “Doamnă” care să-i poată face faţă cu brio distinsei intelectuale Elena de PD-L? Cine are mai multe săndăluţe, pantofiori şi cizmuliţe de la Bodega Venetta, Gucci, Dolce&Gabbana sau Salvatore Ferragamo  în dressing-ul propriu?

 

Cine are mai multe poşetuţe de la Louis Vuitton, Prada, Burberries, Fendi, Valentino sau Chanel? Dar coliere şi cerceluşi de la Chopard, Boucheron sau Cartier?  Până la urmă, ajungem  la versul memorabil - “Blonda sau bruna mi-e totuna!”. După modelul Berlusconi, care şi-a pus metresa în poziţia de ministru al mediului în Cizmă, pe Stefania Prestigiacomo, ne putem trezi înainte de Crăciun cu o blondă ca ministru al Justiţiei!

 

Pentru cei sortiţi să voteze în Colegiul 25, adică undeva prin Drumul Taberei şi Ghencea, oferta electorală mai are un nume la fel de puternic prin rezonanţa intelectual-culturală, pentru cei care admiră de aceasta dată K1 şi bătăliile mai mult reale decât politice, zmardoiul-Zmărăndescu, cunoscut ca bodyguard al patronului descreierat al Stelei! Trăiască Uninominalul şi derapajele democraţiei originale! între Elena Udrea, Luminiţa Anghel şi Cătălin Zmărăndescu, Dumneavoastră, ce alegeţi? Eu aş alege să emigrez în Transilvania, pe la Cluj, unde situaţia, prin comparaţie, pare mult mai puţin jenantă. 

Comenteaza