România văzută ca “rai occidental”

Există totuşi câteva milioane de români care continuă să vadă România ca un rai al libertăţilor şi democraţiei reale.

 O ţară în care din afară, de la Răsărit, pare că totul funcţionează în parametri europeni de democraţie deja consolidată. O ţară în care poţi spune şi critica cât vrei şi pe cine vrei, oricît şi oriunde, fără să trăieşti cu frica în spate că mâine vei fi chemat la Procuratura Generală sau la vreun birou al unui Serviciu de Informaţii. (La noi încă DNA-ul, DIICOTUL sau SRI-ul par că, cel puţin aparent, nu pot face chiar totul la comandă politică!) 

 

O ţară ai cărei cetăţeni pot circula în voie aproape peste tot în lumea largă. O ţară Mamă, ce pare- de la Răsărit- ca un adevărat Rai. România văzută de fraţii români de dincolo de Prut se vede cu totul altfel decât o vedem noi, cei trăitori aici. Lucrurile care nouă, la fel ca tuturor europenilor, au ajuns să ni se pară fireşti, de acolo, din zona influenţată şi chiar controlată încă masiv de Mama Rusie, par aproape imposibil de atins în viitorul imediat. Românii din Basarabia continuă să privească spre România cu speranţă.

 

O speranţã în care românii de aici, de pe malul drept al Prutului, nu o mai cred realizabilã demult. Politicienii României europene sunt, poate, mult prea rezervaţi şi prea atenţi atunci când vine vorba de drepturile şi libertãţile populaţiei majoritare din Basarabia. Grija exageratã faţã de ce vor spune şi cum vor reacţiona autoritãţile pro-moscovite de la Chişinãu sau ce vor crede “urşii de la Moscova” dã posibilitatea unor autoritãţi speriate şi agresive sã îngrãdeascã dreptul la liberã circulaţie pentru cetãţenii români cu paşapoarte vişinii.

 

Aproape 200 de români au fost opriţi la graniţa cu Republica Moldova de autoritãţile moldoveneşti. Exact ca pe timpul URSS, s-au gãsit diverse motive pentru ca cetãţenii români sã nu treacã graniţa spre fosta provincie româneascã devenitã, nu demult, cel mai sãrac stat din Europa. Un stat lãsat cu bunã ştiinţã sub influenţa Noii Rusii. Un stat legat economic şi politic mai mult de Rusia decât de Europa. Un stat aflat la graniţa rãsãriteanã a Uniunii Europene, atât de aproape de centrul Europei, dar atât de departe totuşi ca respectare a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor sãi.

 

Un stat în care democraţii pro-Occidentali şi pro-România sunt rupţi în partiduleţe care cu greu vor reuşi sã se apropie fiecare de 12-15% în alegerile din 05 aprilie. Practic, o opoziţie zdrenţuitã ce se luptã cu un Partid al Comuniştilor care se apropie singur de 36-38% din sufragii. O presã pro-moscovitã şi anti-occidentalã mult mai puternicã decât presa democraticã moldoveneascã- reprezentatã totuşi de “Timpul de Dimineaţã”, “Jurnalul de Chişinãu”, “Flux” sau www.unimedia.md alãturi de revistele glossy Neorama sau Punkt- se luptã inegal cu o putere politicã şi o presã ce deţin aproape în totalitate pârghiile puterii din Republica Moldova. Noua generaţie de politicieni moldoveni reprezentatã de primarul Chişinãului, Dorin Chirtoacã, Vlad Filat, Alexandru Tãnase sau Iulian Fruntaşu va încerca sã-şi impunã forţele politice pe care le desemneazã în Parlamentul celor 101 de membri la alegerile din 5 aprilie.

 

Cu siguranţã, Partidul Liberal şi Partidul Democrat Liberal din Moldova vor încerca sã întruchipeze, la alegerile de peste o sãptãmânã, marea schimbare, rãmâne de vãzut dacã vor şi reuşi sã coaguleze în jurul lor masa votanţilor pro-occidentali. Sigur cã nici Iurie Roşca, cel care a avut încrederea unei mari pãrţi a românilor din Moldova în urmã cu doar câţiva ani, dar care a dezamãgit crunt, nu va lipsi cu al sãu PPCD din noul Parlament. Nici fostul primar al Chişinãului, Serafim Urechean, cu al sãu partid Alianţa “Moldova Noastrã” nu va absenta, ba mai mult, s-ar putea ca prin jocul alianţelor sã-l vedem chiar preşedinte al Moldovei ales de Parlament sau ca preşedinte al viitorului Parlament. Nici Dumitru Diacov şi al sãu Partid Democrat nu vor lipsi cu siguranţã din viitorul Parlament.

 

Dar toate aceste forţe politice incapabile sã-şi uneascã interesele sub o singurã cupolã vor trebui sã convieţuiascã politic într-un Parlament în care comuniştii lui Voronin şi a lui Marian Lupu, liderul noii generaţii de comunişti, vor avea dupã redistribuire în jur de 37-38 de mandate dintr-un total de 101. întrebarea este cine  va trãda primul dintre reprezentanţii viitoarelor partide politice parlamentare interesul pro-occidental şi pro-românesc pentru a se alia cu Partidul Comuniştilor? Sigur cã evoluţia ulterioarã pe scena publicã a lui Iurie Roşca şi a PPCD, care a contribuit în 2005 la alegerea preşedintelui Voronin, poate fi sperietoarea care sã ţinã viitorii deputaţi moldoveni departe de comunişti.

 

Adevãratele probleme pentru extrem de tânãra şi fragila democraţie moldoveneascã ar apãrea însã în momentul în care Partidul Comuniştilor ar acumula peste 40 de mandate, în acest caz cu efect devastator, alegerea preşedintelui Republicii Moldova fiind condiţionatã de voturile comuniştilor din Parlament! De aici, din România aparent extrem de liberã faţã de Moldova, nu putem decât spera cã acest lucru nu se va întâmpla date fiind şi evoluţiile din ultimele zile de la graniţa esticã a României!

 

De altfel, pentru a înţelege de ce trebuie sã ne dorim cu toţii ca forţele democratice moldoveneşti sã preia controlul dincolo de Prut, trebuie sã citim doar declaraţia oficialilor din Republica Moldova de acum douã zile - “Românii vor sã destabilizeze situaţia internã din Moldova.Cetãţenii români vor încerca acţiuni provocatoare!” Text care trebuie citit şi prin prisma expulzãrii celor doi consultanţi politici români şi a întoarcerii de la graniţa cu Moldova a sute de cetãţeni români în ultimele zile.