Degeaba atenţioneazã d-na Renate Weber cã s-au depãşit limitele unui rãzboi politic şi cã armele cu care preşedintele ţãrii s-a obişnuit sã lupte nu sunt cele legale. Tot ceea ce pare sã conteze pentru acest partid – probabil şi el în stare de teroare, aşa cum afirmã un recent exclus, (în unanimitate!), este puterea absolutã.
Acea putere absolutã care, dupã cum se ştie, duce la corupţie absolutã. Nu ştiu dacã PNL, mãcinat de guvernare, afaceri mai mari sau mai mici, mai legale sau mai ilegale, şi de eternele sãgeţi prezidenţiale, mai are putere şi timp sã facã ceea ce îi incumbã ca misiune peste istorie: aceea de a face tot posibilul ca statul sã fie un stat de drept.
Dar dacã o va face, doar atunci politica şi viaţa României va fi aceea pe care o aşteaptã aproape toatã lumea. Cãci numai dacã vom deveni un stat de drept, stilul de a face politicã, şi chiar existenţa unui partid fãrã nici o integritate doctrinarã şi acţiune politicã, fãrã altã identitate decât cea conferitã de PDSR-ul tatã/mamã, nu va mai fi posibilã.
Ce va urma, aşadar, dacã în limitele - şi aşa destul de joase (asemeni personalitãţii conducãtorului, cãci cu ce fair-play vã aşteptaţi sã lupte în politicã un ins care danseazã prin bodegi şi bate, îngenuncheat în faţa unei diseuse, cu palma în praful podelelor?) ale rãzboiului acesta d-l preşedinte, scuipând pe Constituţie şi pe separaţia puterilor în stat, va constata cã duşmanii lui nu cad?
Rãspunsul nu poate fi decât extrem de uşor de anticipat. Fiindcã dacã stilul d-sale de a face din politicã un mod de a urî a dus România pe drumul Americii de Sud, ţara noastrã ajungând un fel de Mexic integrat cu scârbã de Comunitatea Europeanã, atunci nu va trece mult şi ne vom alinia metodele de luptã la nivelul ţãrilor cu preşedinţi asemãnãtori cu al nostru.
Iar dacã tot ne-am “americanizat”, pe o axã strâmbã, Bucureşti – Ciudad de Mexico sau La Paz, atunci, cu siguranţã cã vor apãrea şi gloanţele. Pânã acum asasinatele politice, din fericire, ne-au ocolit: poate cã suntem un popor blând, care mai are rãbdare şi în care oamenii politici mai au putere sã negocieze.
Cei din PSD, cel puţin sub actuala conducere, cu siguranţã cã nu vor fi lua]i în cãtare, fiindcã pentru accesul la guvernare şi un minister în plus sunt în stare sã lingã, cu surâsul pe buze, tot ce au scuipat cu cinci minute mai devreme. Dar dacã liberalii vor scãpa, ca prin minune de puşcãria ce li se pregãteşte şi vor rãmâne şi la guvernare, atunci pentru ei nu mai rãmâne decât sã fie împuşcaţi.
Dacã, totuşi, Justiţia se va jena sã-i condamne la moarte (suntem, totuşi, în Europa!), prin împuşcare pe Stadionul Municipal, ca în Venezuela “Domnului Ambasador”, a lui Erico Verisimo, atunci ei vor trebui executaţi, de preferinţã la propriile sedii, sub tablourile colbuite ale Brãtienilor.
