Să învăţăm româna în limba maghiară!

Trebuie să admit că de multă vreme am avut senzaţia că predarea Limbii şi Literaturii Române, cel puţin în Transilvania, lasă de dorit sub toate aspectele.

E suficient să arunci o privire asupra „inteligentelor” conversaţii de pe „mess”  sau de pe blog-urile „generaţiei aşteptate” şi constaţi că un fel de „păsărească” penibilă, construită, parcă, de cele mai odihnite minţi ale tinerilor, tinde să înlocuiască, încet-încet, limba română. Limbă care, altă-dată, se afla în societatea noastră la loc de cinstire.

 

 Cum această bătaie de joc aplicată propriei limbi pare din ce în ce mai „normală”, atunci nu văd de ce nu l-am asculta pe „marele grof al UDMR”, d-l Marko Bela, care vrea să ne oblige să învăţăm limba maghiară? Eu propun, aşadar, ca programa şcolară să prevadă în mod expres, alături de obligativitatea materiilor precum geografia, fizica, matematica şi altele ştiute, care se pot preda cu uşurinţă în limba lui Arpad, predarea deopotrivă a Limbii Române în aceeaşi tradiţională, străveche şi utilă limbă maghiară. (E ştiut, de multă vreme, că limba maghiară tinde să fie limbă de circulaţie nu numai pe plan european, ci şi pe plan mondial, ea fiind folosită din ce în ce mai mult în afaceri, literatură, cibernetică, filosofie sau fotbal!)

 

Cu siguranţă că specialişti de genul  marilor profesori maghiari care se ambalează periodic în jurul Universităţii Babeş-Bolyai, ba ca să lipească afişe bilingve pe la toaletele studenţilor, ba să „împartă” Universitatea pe criterii etnice, vor putea găsi  modalitatea ca o limbă atât de neevoluată precum româna să se poată învăţa direct în ungureşte.

 

Probabil că va fi mai greu (dar nu imposibil!) pentru filosoful Andrei Marga să  dezvolte Teoria Argumentării în limba despre care răutăcioşii pretind că ar avea un singur cuvânt muzical (fapt semnalat de Franz Liszt!), şi anume „fuloloy” – ceea ce în traducere românească denumeşte ceara uleioasă care se adună în ureche -, dar va fi posibil ca pe viitor un scriitor român să ia, cu o carte în limba maghiară chiar premiul Nobel. (premiu care până atunci, n-ar fi exclus, ca apreciere a marii peresonalităţi a politicii româneşti (de limbă maghiară!) să se numească, nu Alfred Nobel, ci  Nobela Marco şi să nu mai fie decernat de Academia Suedeză, ci de Fundaţia Gojdu de la Budapesta, care între timp va deveni, aşa cum cer de mult udemeriştii, proprietatea Statului Maghiar. Salutăm, aşadar, iniţiativa Teatrului Maghiar din Cluj, care pe afişe a început deja „acţiunea” susmenţionată, titrând, pe afişe, în locul anacronicului Cehov,  mult mai elevat-europeanul „Csehov – Harom Nover”.

 

 Pe mine, personal, atâta timp cât UDMR, prin purtătorii săi de pălării şi de cuvinte, nu ne cer să şi fluierăm în limba maghiară, toată această tevatură nu mă afectează. Atâta timp cât mai putem fluiera în limba strămoşilor noştri, consider că e suficient de democratică viaţa în România, iar dl Marko Bela şi ceilalţi patrioţi români de etnie maghiară din UDMR se vor putea îmbogăţi în continuare, în România ( limba maghiară, desigur!), mai ales că au înfipt unghia în gâtul Guvernului pentru a se putea înfrupta generos din bugetele Romgaz, ANRE, etc. Am însă un singur regret.

 

Anume, acela că d-l Jakab, fostul director desemnat de UDMR pentru funcţia de director al Regiei Nţionale ROMGAZ, cu sediul în Mediaş, a decedat recent (Dumnezeu să-l odihnească!), aşa că nu-l mai putem întreba (evident, în limba maghiară) de ce a ţinut, mai bine de un an, în propriul sertar oferta autorităţilor din Rusia, de a face împreună cu România un depozit de gaz în apropierea Iaşiului?

 

Oferta rusească specifica faptul că în lipsa unui acord al României în vederea realizării depozitului de gaze (într-un moment în care ţara noastră are o reală problemă cu achiziţia de gaze din import!), acţiunea se va materializa într-o locaţie în apropierea Budapestei. Care, aşadar, să fi fost motivul real al acestui act de adevărată prietenie româno-maghiară? Ne-ar putea, oare, răspunde tot d-l Marko Bela (în ce limbă vread-sa!)?