Scenariul loviturii de stat din România

Domnul Traian Băsescu se pregăteşte pentru o contralovitură. În forţă. Are de partea lui, indiscutabil, Partidul Democrat Liberal, îi are pe procurorii doamnei Kövesi, pe cei ai domnului Daniel Morar, are întreaga structură de ofiţeri acoperiţi ai Institutului Cultural Român, nenumăraţi propagandişti sub epoleţi, care acţionează în ţară şi în străinătate, în presă şi nu numai, şi mai are şi importante contacte externe. Cum ar fi ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, Mark Gitenstein. Transformat în agent electoral al lui Traian Băsescu. Dar şi familia popularilor europeni este de partea sa. Şi o parte semnificativă a presei europene. Cum se va sfârşi?

România de astăzi nu mai este România de ieri. Suntem parte componentă a Uniunii Europene. O rudă săracă într-o familie respectabilă. Această familie a fost condusă, până de curând, de popularii europeni. Este fix gruparea politică unde s-a mutat Traian Băsescu cu arme şi bagaje, după ce s-a dat de trei ori peste cap ca broscuţa fermecată şi a transformat Partidul Democrat, din partid socialist, în partid de dreapta. Acolo, la populari, cum e de altfel şi la socialişti, contează numărul de mandate din Parlamentul European. Socialiştii se apără între ei, la fel, popularii europeni se apără între ei. Şi la nivelul Uniunii Europene există un război politic. Între stânga şi dreapta. USL stă în stânga, în timp ce PDL şi Traian Băsescu stau în dreapta. În acest moment, stânga este ceva mai puternică decât dreapta în UE. Dar nici despre popularii europeni nu se poate spune că şi-au pierdut influenţa. Şi care este efectul?

Traian Băsescu şi organizaţiile politice ori non-politice, care îl susţin, au lansat teza conform căreia, în România, are loc o lovitură de stat. Că USL atacă instituţii ale statului de drept, cum ar fi Curtea Constituţională, Avocatul Poporului, ICR, în scopul de a face o restauraţie a non-democraţiei. Ei sunt susţinuţi şi în plan extern, în mod obiectiv sau subiectiv, de toţi avocaţii dreptei. Şi, în primul rând, de partidele de dreapta din statele europene. În ecuaţie, a intrat şi Excelenţa Sa, ambasadorul Mark Gitenstein, reprezentantul Statelor Unite la Bucureşti. Care şi-a permis, din nou, un gest greu de calificat altfel decât o intervenţie brutală în politica unui stat suveran. Cu ocazia aniversării Statelor Unite, el a acuzat voalat USL de încălcarea regulilor democratice. Toate aceste forţe concertate susţin, în mod tacit, dar şi explicit, acuzaţia lui Traian Băsescu, conform căreia, în România, are loc o lovitură de stat.

Ce ar putea să facă, pe ultima sută de metri, preşedintele-jucător? Singura soluţie pe care o mai are la îndemână, susţinută din umbră de toţi vectorii de forţă pe care i-am enumerat mai sus, este decretarea stării de necesitate. El poate acuza faptul că România este supusă exerciţiului unei lovituri de stat şi îşi poate pune la treabă instrumentele pe care le-a creat pentru a-i aresta, de azi pe mâine, pe "vinovaţi". Într-un fel sau altul, acest război se va sfârşi mâine. Trece Traian Băsescu la arestări sau nu?