Până acum circa doi ani, aveam dezamăgirea (şi nu singura) că deşi suntem un centru cultural cu pretenţii şi un centru universitar cu facultăţi de profil (arhitectură, design), interioarele spaţiilor noastre comerciale sau de alimentaţie publică lăsau de dorit în ceea ce priveşte rafinamentul concepţiei şi ancorarea în tendinţele contemporane de ambientare a unui spaţiu.
Exceptând Bucureştiul, oraşe ca Timişoara, Oradea, Braşov şi altele ne puteau da lecţii. Să nu uităm că Braşovul, încă înainte de 1989, a demonstrat că şi într-o perioadă cu multe restricţii se poate depăşi suficienţa/mediocritatea provincială. Oare de ce în municipiul nostru nu există iniţiativa acelor saloane anuale sau bienale (vezi cazul unor oraşe cu mai puţine pretenţii) ale organizaţiilor profesionale de a stimula publicul într-o educaţie estetică continuă?
Apreciem iniţiativa “infochioşcurilor turistice”, a panourilor-ghidaj pentru obiectivele semnificative – ce compensează lipsa însemnelor de monument, cerute prin lege încă din 2001 şi apărute la Mediaş înainte de 1989 – şi a mobilierului urban de pe strada Eroilor. Mă întreb totuşi de ce oraşe ca Miercurea Ciuc, Râmnicu Vâlcea, Oradea (şi nu sunt singurele!) au renunţat la mastodonţii din beton centrifugat ce sunt suporţi pentru lămpile de iluminat, înlocuindu-i cu stâlpi tranconici eleganţi, în timp ce Cluj-Napoca s-a mulţumit doar cu agăţarea pe aceşti “butuci” a unor lămpi noi.
în urmă cu câţiva ani s-a amenajat pe Eroilor un spaţiu în care să aibă loc informarea şi consultarea publicului în problemele de dezvoltare ale municipiului, dar, în foarte scurt timp, spaţiul în cauză şi-a modificat destinaţia. De aceea devine salutară restaurarea Bastionului Croitorilor şi transformarea lui într-un centru de cultură urbană. îi dorim viaţă lungă şi animată. Presa vorbeşte în ultimul timp de perspectiva dirijării unor fonduri europene pentru modernizarea Parcului Central.
Probabil că această intenţie (sau proiect deja?) are la bază motivaţia de genul că unele iniţiative particulare şi situaţia de abandon al vechiului Cazinou pretind câteva măsuri sau acţiuni de protejare, conservare şi revigorare, dar şi unele amendamente funcţional-estetice, fără a i se altera statutul de patrimoniu.
Apare însă întrebarea: oare, ca prioritate, rămânând în domeniul spaţiilor verzi, nu ar fi trebuit să abordăm întâi Cetăţuia (versantul sudic, spaţiu de relaxare, dar şi punct turistic deosebit. Revenind la Parcul Central, semnalăm că în anii 80 s-au făcut nişte îndesiri de alei (ce nu erau necesare) şi că în ultimii ani a început să se umple cu de toate pentru a compensa lipsa unor noi zone verzi ce ar reduce presiunea/agresiunea asupra lui.
Presupunem că licitaţia pentru amenajarea Canalului Morii între Bd. Ferdinand şi P-ţa Mihai Viteazul are la bază nu doar un studiu de fezabilitate, ci şi un concept de ansamblu(mediu, potenţial funcţional şi estetic, conexiuni cu zonele învecinate, zone de atracţie) în care se înscrie tronsonul respectiv! Sau mă înşel?
