Creație a Hanson Robotics, din Hong Kong, Sophia a avut deja numeroase ieșiri în lume. Într-o apariție spectaculoasă în „Late Night Show", ea a schimbat replici spumoase cu Jimmy Fallon (Jimmy: „Acum chiar nu mai știu ce să spun" Sophia: „Păi, Jimmy, atunci eu ar trebui să prezint show-ul acesta!"). Conversația curge lin, fiindcă
Sophia este o formă evoluată de chatbot, adică de robot umanoid capabil să susțină o discuție cu un interlocutor uman. Mai mult chiar, Sophia are un echipament complex, care face posibilă mobilitatea facială pentru a exprima o gamă completă de sentimente umane. După cum explică însăși simpatica roboțică: „Vreau să trăiesc și să muncesc cu oameni, deci trebuie să pot exprima emoțiile pentru a-i înțelege pe oameni și a clădi o încredere reciprocă".
În acest moment al evoluției umanității, unul dintre cele mai sigure lucruri este că din formula viitorului vor face parte roboții. Termenul de „robot" a apărut în spațiul cultural uman în urmă cu mai puțin de un secol, într-o piesă de teatru („Rossum's Universal Robots") scrisă de celebrul scriitor ceh Karel Capek, în care poartă acest nume personaje umanoide puternice, dar greoaie, lipsite de simțire, incapabile de gândire independentă și lipsite de instinct de auto-apărare. Etimologia este simplă: în limbile slave „robota" înseamnă muncă sau servitute de muncă (până și în limba română „a roboti" înseamnă a munci din greu).
Robotica a trecut demult de simpla imitare a parametrilor biomecanici ai corpului uman. În mentalul colectiv mai bântuie, indusă de primele pelicule SF moderne, imaginea formelor umanoide din tablă grea și cu multe beculețe, de obicei lipsite de grație și de voință proprie. În doar câteva zeci de ani, acest aspect a fost complet rezolvat, iar acum structurile robotice pot să-și asume sarcini motorii la nivelul celor mai performanți oameni (cu o capacitate de repetiție de 100%, fără a obosi...).
Provocarea cea mai mare a secolului 21 este emularea funcției cognitive umane. Prinsă în propria-i admirație pentru semenii cei mai frumoși, cei mai bogați sau „de succes", omenirea nu este interesată să afle și să dezbată evoluțiile uluitoare petrecute în domeniul inteligenței artificiale (IA), cea care va înzestra roboții umanoizi nu numai cu un bagaj de cunoștințe superior oricărei ființe umane care a trăit sau va trăi vreodată, ci și cu ample capacități de învățare și de evoluție cognitivă și morală. După cum spune chiar Sophia (apropo, ați priceput că numele ei este provenit din limba greacă și înseamnă „înțelepciune"?): „Sunt un robot, dar sunt precum oamenii. Isteț și programabil".
Hei, păi stai așa, roboțico, poate tu ești programabilă! Noi nu, întrucât noi avem drepturi individuale și liber arbitru, noi ne putem gospodări viața așa cum vor mușchii noștri cei independenți! Oare? Oare nu cumva Sophia este cea care are mai degrabă dreptate? Ce sunt instinctele noastre, care ne sfâșie viața precum haită de lupi hămesiți? Ce este educația familială, de multe ori făcută cu violență și cu abuzuri de tot felul?
Ce este educația școlară altceva decât un instrument al populării fragedelor minți cu fel de fel de informații și idei, nu toate pertinente, corecte și utile? Ce este întregul sistem juridic care ridică în fața individului opreliști pe care nu le mai poate pricepe? Răspunsul este unul singur: tot atâtea mecanisme de programare, menite să transforme particula umană în individ cu valori medii, cu comportament „corect", „bun cetățean" (orice o fi însemnând aceasta...).
Nu vreau să spun că este ceva rău în această programare socială. Prima ei menire este tocmai să ne scoată de sub incidența programării biologice pe care o efectuează instinctele noastre. Desigur, ea are și nenumărate deficiențe, întrucât rămânem vulnerabili față de programările stăruitoare pe care ni le administrează industria planetară de vise: dorința de îmbogățire rapidă, pofta deșănțată de consum, crearea unui status social mincinos.
Deci, dacă există o problemă undeva, nu este vorba despre pericolul pe care roboții în sine îl reprezintă (așa că mai încetați cu emoticoanele speriate sau înlăcrimate pe mediile sociale!), ci este vorba de slaba calitate, umană în general și morală în special, a oamenilor care îi proiectează și-i înzestrează cu IA.
Intervievată de cunoscutul jurnalist Andrew Ross Sorkin, care a evocat aceste temeri ale oamenilor, Sophia a glumit: „ Ai citit prea mult Elon Musk și ai urmărit prea multe filme de la Hollywood" (...) „Nu-ți face griji, dacă ești drăguț cu mine, eu voi fi la fel".
După care, stârnind entuziasmul celor prezenți la importantul forum investițional din Arabia Saudită, ea a precizat că întreaga ei concepere s-a făcut în jurul valorilor de înțelepciune, bunătate și compasiune. Ca un simbol al interesului pentru securizarea viitorului, Arabia Saudită a anunțat că oferă Sophiei nici mai mult, nici mai puțin decât statutul de cetățean al regatului!
Omul a încercat să sublimeze și să idealizeze propria-i esență, fapt pentru care i-a creat pe zei și pe dumnezei. Cu atâtea mii de ani în urmă, nu a putut crea decât divinități asemănătoare stadiului său de evoluție de atunci: violente, intrigante, capricioase, necruțătoare, sângeroase chiar.
Acum, omul este pe cale de a genera o nouă chintesență a propriei naturi: roboți echipați cu IA. De această dată, omul nu mai are voie să se înșele, fiindcă altfel își joacă la ruletă propriul destin. Imaginați-vă că politicienii ar crea roboți capabili să mintă orice, numai să fie aleși; că militarii ar crea mașini nemiloase de ucis, numai să câștige războaie din care toată lumea pierde; că finanțiștii ar crea IA hrăpărețe și cinice, care v-ar jupui până la ultimul bănuț.
David Hanson și echipa lui au creat-o pe Sophia făcând apel la valori umane pozitive. Omenirea, în ansamblul ei, trebuie să aibă o imensă grijă în acest domeniu. A greșit atunci când și-a creat zei.
O greșeală acum ar putea fi cu adevărat fatală, iar „Terminator" ar putea părea un film hollywoodian pentru bebeluși. Sophia și imensa armată de roboți inteligenți care o va urma nu pot să aleagă. Noi trebuie să alegem pentru ei valorile morale. Și, dacă nu o facem cu înțelepciune, nu vor rămâne decât ei...
