Asta, dupa ce opoziţia parlamentară unită nu a agreat varianta fantezistă a unui guvern de largă Uniune Naţională, variantă enunţată de preşedinte la ora 17.00. O variantă în urma căreia Traian Băsescu ar fi punctat aruncând în capul tuturor liderilor politici costurile unei guvernări de zece luni absolut catastrofale pentru România. O guvernare girată şi coordonată direct de către Cotroceni.
Marţi la ora 16.30, Emil Boc era considerat de către preşedintele României un premier responsabil, care a făcut o mulţime de lucruri bune pentru ţară, pornind reforme structurale complexe, după doar o zi, miercuri la ora 19.30, şeful statului ne-a anunţat că România poate intra în imposibilitate de plătţ. Că oamenii s-ar putea să nu-şi mai încaseze salariile şi pensiile în următoarele luni. Când a minţit Băsescu, marţi sau miercuri seară? Cum a fost sau este Guvernul Boc, unul competent sau unul incompetent? Poate nu înţeleg eu şi nu ştiu să citesc mesajul preşedintelui...
A exagerat în aprecieri marţi sau a exagerat în enunţarea dezastrului economic miercuri seară? Preşedintele a fost, în două zile, mai incoerent decât într-un întreg mandat. Indiscutabil, Traian Băsescu este în corzi şi muşcă, asemeni unui lup turbat, pe toată lumea din jurul său. E disperat şi complet incoerent. Tocmai de aceea greşeşte incredibil! Copilăreşte. De două zile, Băsescu nu mai acţionează, doar reacţionează. Nu mai provoacă, doar răspunde şi încearcă să strice jocuri şi strategii făcute de alţii. Se războieşte cu greii propriului partid, care nu “au rezolvat” cumpărarea unui număr suficient de parlamentari.
Se războieşte cu partidele opoziţiei unite pentru că şi-au permis să acţioneze unitar şi suficient de rapid în oferirea unei soluţii viabile pentru o Românie în declin şi în delir. Se războieşte cu presa şi cu formatorii de opinie pentru că îşi permite să ceară încetarea circului din spaţiul public. Se războieşte cu Serviciile de Informaţii că nu au oferit încă suficiente capete de acuzare împotriva primarului Sibiului şi celui acceptat şi susţinut de către o majoritate parlamentară de două treimi din parlament pentru a prelua frăiele guvernării. Explica tuturor că nu poate accepta un guvern de tehnocraţi, deorece aceştia ar fi manevraţi politic.
Adică, socoteşte orice specialist sub politicieni. Adică, încearcă să ne convingă că Andrei Pleşu la Cultură este sub Toader Paleologu, că doamna Plăcinta la Sport e sub Belu sau Jenei, că Andrei Marga la Educaţie ar fi sub Adomniţei sau Miclea. Că Dăianu, Tănăsescu sau Ioan Popa la Finanţe ar fi mult mai răi decât contabilul de la Siderurgica şi Marmosim, Gheorghe Pogea. Că Udrea e mai competentă decât oricine sau că Stănişoară e peste Mihai Traian Ungureanu. Guvern politic, nu guvern de tehnocraţi, urlă Băsescu. Partidele să-şi asume declanşarea crizei economice!
Asta e şocantă rău. Adică, PNL şi UDMR, care au ieşit de la guvernare în decembrie 2008, să plătească oalele unei guvernări ce a eşuat lamentabil sub directa coordonare a Cotroceniului. Preşedintele ne anunţă că situaţia riscă să se degradeze rapid în economie, de parcă până acum a stat în altă ţară sau închis într-un turn de fildeş la Palatul Cotroceni. Agita ameninţător, ca pe strigoi, FMI şi Uniunea Europeană, fără banii cărora am fi falimentari. încearcă să sperie o întreagă ţară că în cazul în care soluţia propusă de el nu va fi acceptată, România e pe tobogan.
Nimeni nu l-a rugat să nu respecte Constituţia, dar Domnia Sa a încercat în intervenţia de la ora 19.30 să ne explice cum se citeşte Constituţia, câte un alineat pe zi. Cum se desemnează premierul şi de către cine. De parcă toţi am fi tâmpiţi şi Domnia Sa unicul care înţelege grava situaţie a scumpei ţărişoare. Băsescu trebuia să mute, nu a ştiut cum şi a încercat să câştige timp. A improşcat cu noroi independenţii şi tehnocraţii la ora 17.00 şi a revenit uşurel, spre 19.30, cu profilul noului premier, care trebuie să aibă obligatoriu expertiza economică şi să aibă experienţa în relaţia cu băncile şi instituţiile financiare internaţionale.
Ar fi culmea să-l vedem mâine după-amiază desemnând un premier tehnocrat după ce ieri a măturat pe jos cu tehnocraţii. Comportamentul lui Băsescu ne demonstrează doar disperare şi panică. Trebuie să mute, dar nu ştie cum şi nici pe cine se mai poate baza în acest moment. întrebarea este cât îl mai suportă PDL, partid pe care l-a dus, indiscutabil, la mărire, dar care, prin comportamentul său aiuritor şi inconsecvent, l-a izolat complet pe scena publică. Acolo sunt şi mulţi oameni raţionali. Raţionali şi inteligenţi pentru a sesiza că preşedintele e în delir de putere.
Trebuie notată rapiditatea acţiunii celor trei partide de opoziţie în desemnarea unui candidat credibil şi puternic pentru Palatul Victoria. în mai puţin de 24 de ore, Klaus Johannis a devenit, dintr-o idee frumoasă, o certitudine. Mitul sasului destoinic a surclasat dorinţele politicianiste. Iar interesele României s-au dovedit mai puternice decât interesele de partid. E un început promiţător desemnarea lui Johannis ca şi propunere de premier. Băsescu a pierdut deja puncte prin faptul că a refuzat să accepte un independent cu credibilitate în locul unui politician de carieră.
Citiţi şi noul www.raresbogdan.ro, cu însemnări, observaţii, comentarii şi analize zilnice ale editorialistului ZIUA de CLUJ.
