“TEA PARTY” contra Obama, “comunistul”

După mai bine de un an de la victoria în alegerile prezidenţiale şi instalarea la Casa Albă, mediatizate planetar şi privite ca evenimente de tip mesianic, Barack Obama i-a dezamăgit deja pe mulţi dintre americani.

 Iar unii îl consideră deja în categoria preşedinte pentru un singur mandat. în afară de contestatarii săi individuali, cea mai vehementă contestare colectivă a noului President of the United States of America vine din partea celei mai spectaculoase mişcări de masă născute în societatea civilă americană – “The Tea Party Movement”. A apărut doar de câteva luni, la început ca un schimb de mesaje de pe reţelele de socializare făcute de câţiva nemulţumiţi, iar când ei au încercat să vadă mai întâi “cam câţi suntem”, au fost surprinşi să constate că în câteva săptămâni erau deja mii.

 

După două luni organizau simultan manifestaţii de protest stradal în marile oraşe americane. Este o mişcare puternică de dreapta, care se delimitează însă puternic de Partidul Republican, pe care îl consideră prea moderat şi timorat faţă de noul preşedinte. Din cauza modului iresponsabil în care abordează problema deficitului bugetar şi a cheltuielilor excesive de protecţie socială, despre care ei cred că va îngropa America, aceştia îl socotesc pe Obama drept o “calamitate”, ba chiar un “comunist” de care America trebuie să scape cât mai repede.

 

Dincolo de exagerările retorice, pe care puţini le împărtăşesc, “The Tea Party Patriots” a devenit o largă coaliţie de grupuri organizate sub mottoul “fiscal responsibility, limited government, and free markets”. Este o mişcare a societăţii civile care defineşte conservatorismul economic într-un mod mai radical decît politicienii republicani din U.S. Congress, militează pentru “drepturile statelor”, făcând apel la Amendamentul X la Constituţia USA, care restricţionează rolul guvernului federal. Manifestul lor politic se numeşte “Contract from America”.

 

Cunoscătorii vor recunoaşte în acest manifest reluarea şi replica la celebrul “Contract with America” din 1994, care a fost un succes al aripii conservatoare republicane, în frunte cu Newt Gingrich, Tom DeLay, ajutată de The Heritage Foundation, un think tank, datorită căruia Partidul Republican a devenit, pentru prima dată în 40 de ani, majoritar în House of Representatives (culmea e că atunci când o delegaţie a PNŢCD şi Convenţiei Democratice, în frunte cu Corneliu Coposu, a vizitat America, la invitaţia republicanilor, ei s-au inspirat din acel document şi au scris “Contractul cu România”, cu ajutorul căruia CDR a câştigat în 1996 toate alegerile – locale, în marile oraşe, parlamentare, prezidenţiale). Oricine din lume poate accesa www.teapartynation.com sau alte adrese de pe internet.

Intelectualii de stânga şi susţinătorii lui Obama sunt puţin cam speriaţi, iar unii dintre ei au încercat să sugereze că Tea Party Movement ar fi extremistă, în ciuda faptului că temele ridicate de aceştia nu au nimic de-a face cu avortul, impunerea religiei în şcoli ori căsătoriile între homosexuali, ci numai cu excesele statului modern şi cu eşecurile acestuia. Astfel, într-un articol publicat în New York Times, intitulat “An Old Essay Used to Explain a New Movement”, Richard Bernstein citează copios din memorabilul eseu “The Paranoid Style of American Politics”, pe care Richard Hofstadter l-a publicat în 1964, în Harper’s Magazine, dar, în final, ajunge la concluzia că textul despre “stilul paranoid” trebuie folosit cu prudenţă datorită faptului că noua mişcare este una pragmatică, nu fanatică.

 

Presiunile lui Tea Party Movement au avut totuşi un rol benefic asupra celui mai puternic om din lume. Tocmai contestaţiile societăţii civile împotriva sa l-au determinat pe Barack Obama să se trezească şi să treacă la un stil de politică mai hotărât, pe care toată lumea îl aştepta. Henry Kissinger îl compara pe Obama cu un mare maestru care s-a aşezat să joace un simultan de şah la şase mese, a folosit nişte deschideri spectaculoase, dar nu a dus până la capăt nici o partidă. Or, de câteva zile, Obama a dus la capăt o partidă care păruse pierdută la un moment dat, obţinând un succes politic enorm, legat de votarea în U.S. Congress a celebrei “health care bill”, pe care nici un alt preşedinte american nu reuşise s-o apropie de idealul accesului tuturor cetăţenilor la îngrijire medicală.

 

Marele succes al lui Obama a fost deja interpretat de comentatorii politici americani drept revigorarea absolut necesară pentru relansarea carierei sale. După ce înainte scriseseră deja despre “eşecul” noului preşedinte, acum ei vorbesc despre o “a doua şansă”, adică o oportunitate de care puţini politicieni mai au parte. Iar observatorii din lumea întreagă ştiu că de modul în care noul preşedinte va redefini politicile economice şi politica de securitate a Americii depinde, de fapt, şi soarta întregii planete.