Am crescut alături de cineaştii "noului val" românesc, pe care TIFF i-a lansat şi consacrat, şi am văzut filme din toate colţurile lumii, împreună cu zecile de mii de spectatori.
Dacă ar fi să fac însă un "inventar" al TIFF, acesta s-ar baza mai degrabă pe criterii subiective, pe amintiri personale, pe senzaţii păstrate de ani de zile. Nici o arhivă de date nu poate reda incandescenţa sălii care l-a ovaţionat minute în şir pe Cristi Mungiu în 2002, când filmul "Occident" a obţinut Trofeul Transilvania. Nici simpatia de care a fost înconjurat la Cluj Dagur Kári, regizorul unui film simplu şi straniu, "Noi albinosul", rămas în memoria primilor "tiffari" încă din 2003, când a câştigat acelaşi trofeu.
Cum poate fi uitat "Aaltra", unul dintre filmele-fetiş al TIFF, şi cei doi creatori ai săi, Benoît Delépine şi Gustave Kernvern, care au meritat pe deplin Premiul Publicului în 2004? Îmbrăcaţi în haine de piele, cu buzunarele burduşite de peşte afumat şi jucând ei înşişi pe... afumaţii, cei doi cineaşti au fost natural de excentrici.
În 2005, "Moartea domnului Lăzărescu" i-a adus în prim-plan pe Ion Fiscuteanu şi Luminiţa Gheorghiu, primul de o modestie uimitoare în comparaţie cu "glamourul" ce înconjoară lumea filmului.
"A fost sau n-a fost?", pelicula lui Corneliu Porumboiu din care se inspiră clipul de anul acesta al TIFF, a fost laureata din 2006, an în care s-a prezentat la Cluj un alt film-fetiş: "Taxidermia" de Gyorgy Palfi. Cristi Mungiu s-a întors la TIFF în 2007 cu "4, 3, 2", unul dintre cele mai discutate filme ale acelui moment, care a înregistrat o polemică în presă chiar în timpul festivalului. Din anul următor, memoria mea afectivă a păstrat acut un film de debut emoţionant, jucat de doi liceeni, "Elevator" de George Dorobanţu.
Lista filmelor prezentate la TIFF şi care ar merita "vânate" de cinefili e uriaşă, aşa cum foarte mare e şi numărul vedetelor care au călcat pe covorul roşu la Cluj. Cine nu şi-l aminteşte pe Armand Assante stând de vorbă relaxat cu jurnaliştii pe o terasă din centru, cu enormele sale ciocate? Sau pe Florin Piersic într-un moment de flirt cu Claudia Cardinale?
Memoria e alcătuită din fărâme şi fiecare-şi face singur "caleidoscopul" de imagini. Intrând în arhiva de pe site-ul festivalului, am rememorat nouă ani de bucurie şi magie, pentru care TIFF şi oamenii care-l organizează, cu tenacitate, la Cluj, merită, clar, un ZECE!
