Tom şi Jerry, prieteni la cataramă în Curtea Miracolelor

Traian Băsescu este preşedinte de şapte ani, PSD lâncezeşte într-o opoziţie logoreică tot de atâţia, acum alături de PNL, PDL este singur la butoane de aproape doi ani şi nu dă explicaţii nimănui pe ce cheltuie bani cu nemiluita către tot felul de şperţari botezaţi peste noapte oameni de afaceri de succes. Toate primăriile marilor oraşe (iertată-mi fie generalizarea) sunt căpuşate de clienţi politici, iar edilii se pregătesc de ultimele tunuri înaintea alegerilor care i-ar putea zbura în neantul politicii locale. Unii, mai aroganţi/neatenţi/ghinionişti, ajung la răcoare, ceea ce răcoreşte efemer la maţe şi populaţia pauperă ce se simte puţintel consolată. Pentru alţii, evenimentele reprezintă semnale care le ascut vigilenţa, făcându-i să-şi planifice excursii mai lungi prin îndepărtate străinătăţi de soare pline. Se simte în aer un vânticel de sfârşit de lume, pregătit să crească mare şi să se facă un uragan în stare să măture toată tărăşenia, aşa că şobolanilor le stă mai mult gândul la cum să o taie din timp.

Ziarul Financiar a început o campanie de presă care ar fi trebuit să zguduie de mult guvernul, să măture fără milă miniştri, secretari de stat, directori şi alte feţe palide de prin administraţie. Sumele mici, dar multe, alocate de Executiv primăriilor ajunse în prag de faliment, conduse mai ales de PDL-işti, vin să umple găuri bugetare comise în urma unor aberaţii administrative, precum este cazul primăriei de la Salonta, care a dat peste 100.000 de euro pe un joc video şi acum nu mai are bani să îşi plătească nici mopul. În cealaltă parte, primarul din Brad face greva foamei pentru că guvernul nu acceptă să risipească bani şi pentru adversarii politici şi să plătească subvenţii uriaşe pentru două sute şi ceva de familii încă racordate la un sistem de termoficare de care primarul îşi aduce aminte o singură dată pe an: când vine iarna. Vara are alte priorităţi, de pildă "Zilele Oraşului", în direct şi în exclusivitate la Etno TV.

Stupefiant, Curtea de Conturi, aflată (încă) sub autoritatea unui fost membru marcant al opoziţiei, tace mâlc, deşi este singura instituţie a statului abilitată să controleze utilizarea banilor publici, inclusiv sub aspectul "economicităţii, eficienţei şi eficacităţii". Teoretic, ar trebui să fie instituţia de care fiecare funcţionar public ar trebui să tremure ca vergeaua, de la vlădică până la opincă, instituţia în faţa căreia toţi ar trebui să dea socoteală şi să furnizeze argumentele credibile privitoare la modul în care se cheltuiesc banii de la buget. Funcţionarea corectă a Curţii de Conturi ar fi, ea singură, un prim pas capital pentru responsabilizarea oamenilor puşi în funcţii cu putere de decizie în folosirea a peste 200 de miliarde de lei, cât reprezintă cheltuielile statului într-un an precum 2011, în plină criză. Să reţinem doar atât: nu mai există altă instituţie care să poată stabili, în urma unui audit, dacă primarul din Brad avea dreptul să organizeze "Zilele Oraşului", dacă ministerul d-nei Udrea are dreptul să semneze contracte de finanţare pentru parcuri făcute în pădure sau pentru săli de sport în satul natal al d-lui Boc, dacă nu cumva cheltuim prea mult şi prea ineficient banii pe autostrăzi nefăcute sau dacă unii sau alţii au dreptul să încaseze tot felul de diurne şi deconturi şi indemnizaţii pentru deplasări în concedii mascate!

Aflată într-o relaţie caldă de amiciţie reciproc interesată cu o bună parte a presei şi cu o Curte de Conturi condusă de Nicolae Văcăroiu, opoziţia se ocupă de mardeală ieftină, în interior şi în exterior. Pe de o parte, trage cu gloanţe oarbe înspre Cotroceni, pentru a avea ce toca la nesfârşit seara la televizor, cu aceleaşi argumente false şi lipsite de temei juridic. Culmea ridicolului, întrebat care sunt articolele pe care le-ar fi încălcat grav preşedintele Băsescu încât merită suspendat, Victor Ponta a evitat răspunsul, spunând că juriştii partidului caută argumentele suspendării, iar presa va primi răspunsul în scris altădată. Pe de altă parte, mult prea siguri de victoria la următoarele alegeri, liderii opoziţiei se încaieră în văzul tuturor pe blana ursului din pădure, umplându-se de ruşine. Mircea "Prostănacul" Geoană, pe care îl tratau cu o limbă atât de catifelată şi mieroasă acum doi ani, s-a transformat într-un neobrăzat indezirabil, ce-şi merită excluderea pentru tot felul de vini imaginare, cu riscul ruperii unor facţiuni din partid şi al pierderii funcţiei de preşedinte al Senatului.

Joaca asta de-a opoziţia este o meschinărie chiar mai jegoasă decât furtişagurile nesimţite ale puterii. Cum poate fi catalogată altfel alegerea USL de a perora incontinent despre dictatura băsesciană şi despre excentricităţile inventatei sale curtezane blonde, când păstrează (încă) sub control Curtea de Conturi, care ştie şi poate furniza datele relevante şi complete despre toate marile matrapazlâcuri ale puterii? Cum se poate că noii consilieri ai Curţii de Conturi, care şi-au început în această toamnă mandatele de nouă ani, sunt nişte personaje sulfuroase, cu legături politice ambigue, înspre toate partidele? Ioan Anton, susţinut de fostul senator PSD Ion Toma, sărit rapid în barca puterii (UNPR), ocupă din septembrie un mandat prin încălcarea evidentă a legii fundamentale. Un altul, Ioan Hurjui, este acum prieten bun cu liderul PDL Gheorghe Flutur, după ce pe vremuri Flutur fusese cercetat de Parchet în vreo patru dosare după o anchetă condusă de Hurjui la filiala din Suceava a Romsilva, motiv pentru care fostul director al Camerei de Conturi Suceava a fost acuzat chiar de "poliţie politică". Cu complicitatea tuturor partidelor mari, conducerea Curţii de Conturi a ajuns un cimitir de elefanţi multicolori politic, cu lefuri nevrednic de mari, mandate aproape interminabile şi misiunea de a îngropa dosarele sensibile la grămadă.

Toată şandramaua europeană arde vârtos, cu pălălaie, fără să ştie cineva nici cine a pus focul şi, mai ales, nici cum se stinge. Coaliţia de la putere ştie că urmează vremuri tulburi şi încearcă să-şi consolideze poziţiile şi teşchereaua: "Nu lăsa pe mâine ce poţi fura azi!". Pe de lături, opoziţia se piaptănă sfătoasă în bărbia-i imberbă şi se ceartă cu tăciunii, dându-şi singură şuturi în fund în speranţa unei înaintări sigure spre noi culmi de progres. Din absurdul ăsta ionescian şi pre-electoral, ce naiba ai putea pricepe tu, românule naiv?