Scorul obţinut duminică este cu mult mai mic decât spera stafful său de campanie şi decât îl dădeau institutele de sondare prietene. Cu 32%, Băsescu are mai multe şanse să piardă alegerile de pe 6 decembrie decât să le câştige.
Estimările de 37 – 38% l-ar fi plasat aparent câştigător pe turnanta spre Cotroceni. Scorul obţinut este însă cu abia 1,5% mai mare decât al celui de-al doilea clasat, Mircea Geoană. Visele de minim “6-7 procente diferenţă” sau “chiar 8 procente”, dar “e posibil şi 10 – 12 procente” au rămas la stadiul de utopii ale unor personaje politice mult prea înfierbântate de nurii Elenei Udrea. Traian Băsescu a obţinut puţin peste 3 milioane de voturi din aproape 10 milioane de români prezenţi la vot, din 22 de milioane de cetăţeni.
Marele câştigător al acestor alegeri rămâne, indiscutabil, Crin Antonescu, clasat abia pe poziţia a treia, dar care a obţinut un scor electoral cu aproape 7% mai mare decât scorul propriului partid, adică puţin sub 2 milioane de voturi. Mircea Geoană a reuşit să obţină peste 90% din scorul partidului, realizând 31%, cu 4-5 procente mai sus decât îl dădeau analiştii şi o parte dintre sondaje. Vadim Tudor şi-a câştigat captivii ultranaţionalişti, iar Sorin Oprescu nu s-a constituit într-o alternativă de luat în seamă, în cazul său văzându-se lipsa unui partid în spate.
De altfel, candidaţii rămaşi umăr la umăr în cursa pentru Cotroceni, Traian Băsescu şi Mircea Geoană, au făcut diferenţa şi prin mobilizarea unor partide foarte puternice ca organizaţii. Aparatul de partid aflat în slujba celor doi candidaţi s-a mobilizat şi a desprins liderii de restul plutonului. Crin Antonescu a avut o prestaţie cu mult peste cea a partidului şi a reuşit să impună în România după 20 de ani un alt mod de a face politică. Cu siguranţă, cariera lui politică nu a ajuns într-un punct terminus.
La 50 de ani abia împliniţi, Antonescu poate constitui alternativa pentru Cotroceni în 2014. Practic, el a fost aproape singur împotriva tuturor. Revenind la cei doi finalişti şi la situaţia creată la doar 48 de ore de la alegeri, trebuie spus că se poate vorbi despre un larg front anti-Băsescu. De această dată, însă, mi-e greu să cred că animalul politic de la Cotroceni se mai poate victimiza şi mai poate folosi sintagma “Ei cu ei, eu cu voi!”.
Deşi mesajul său este unul războinic, orientat împotriva întregii clase politice: “oamenii politici nu au înţeles nimic din semnalul dat de români, oamenii politici confirmă boala de care suferă, oamenii politici dispreţuiesc românii”, Traian Băsescu uită să ne spună că însuşi Domnia Sa este un vajnic reprezentant al acestei clase politice, la fel cum partidul Domniei Sale, PDL, este format din lideri politici care, la rândul lor, fac parte din această clasă politică.
Mă întrebam ieri, ascultându-l pe preşedinte într-o intervenţie de la sediul de campanie, culmea, transmisă de cele două televiziuni ale mogulilor, cum se simt domnii Blaga, Stoica, Boc, Stolojan, Buda, Hărdău şi ceilalţi reprezentanţi ai clasei politice ascultându-l pe preşedintele lor! Oare, domnul Băsescu poate vorbi de două clase politice, una fiind cea a apropiaţilor săi, iar cealaltă, a adversarilor săi? Eu nu ştiu să existe două Românii, una de culoare portocalie, având ca simbol pe Elena Udrea şi o alta roşie, având ca simbol chipul lui Ion Iliescu cu şapcă de troţchist, cravata de diplomat a domnului Geoană sau trabucul primarului Mazăre.
Aşa cum nu cred că există o altă Românie, în care papionul domnului Tăriceanu stă alături de lornionul domnului Neagu Djuvara sau butonii de la cămaşa domnului Crin Antonescu. Aşa cum nu cred că mai există o Românie, în care paprikaşul şi gulaşul lui Marko Bella şi Gyorgy Frunda fierb la foc mic făcut din cravata roşu, galben şi albastru a lui Gheorghe Funar şi pelerina albă de tribun a lui Vadim Tudor.
Există o singură Românie şi o singură clasă politică, din care Traian Băsescu nu poate extrage pe cine doreşte Domnia Sa în funcţie de apartenenţa sau nu la Grupul de interese Golden Blitz. România e aceeaşi şi Traian Băsescu nu poate să se extragă din ea, plasându-se într-o altă constelaţie, oricât ar încerca să facă asta la nivel de imagine. La această oră nu se pot găsi mari diferenţe între Radu Berceanu şi Miron Mitrea sau Ludovic Orban.
Aşa cum e foarte greu să găseşti diferenţe esenţiale între Adriean Videanu şi Dan Ioan Popescu sau Varujan Vosganian. între domnul Antonie Solomon de la Craiova şi domnul Marean Vanghelie de la Sectorul 5 din Bucureşti nu există nici cea mai mică deosebire. Aşa cum e greu să găseşti deosebiri între Gheorghe Ştefan-Pinalti şi Radu Mazăre.
Incearcă domnul Băsescu să ne convingă de faptul că în jurul său sunt doar cete de îngeraşi, iar în jurul lui Mircea Geoană şi Crin Antonescu se află doar moguli, oligarhi, sforari, moşieri şi exploatatori? Mai există cineva care poate să creadă propaganda mincinoasă şi demagogia pură debitată cu nerv a la Mussolini şi Hugo Chavez de către cel care a risipit speranţele românilor?
Acum 5 ani, pe aceeaşi vreme, tot într-o seară cu ceaţă, am avut naivitatea să cred, alături de mulţi alţi tineri, că Traian Băsescu va face un alt fel de politică şi va schimba România. Astăzi mi-e silă în momentul în care Traian Băsescu, înconjurat de domnii Hoară, Vişan, Voinescu, Minea, Popovici şi doamna Udrea-Cocoş – noii vectori de imagine prezidenţiali – încearcă să ne convingă să-i mai acordăm o şansă.
Pentru ce? Pentru încă 5 ani de circ şi de războaie politice? Pentru ce? Pentru ca greii PDL, Blaga, Videanu, Berceanu, Olteanu, Boc, să fie înlocuiţi de noile stele democrat- liberale Traian Radu Ungureanu, Monica Macovei, Cristian Boureanu, Raluca Turcan, Andreea Pora, Honorius Prigoană? Cred că ne-a ajuns experienţa Monica Ridzi, Elena Udrea şi EBa. Traian Băsescu a semănat vânt şi acum culege furtună. Nici un partid politic, nici un lider sau candidat la prezidenţiale din primii şapte nu vor să mai stea de vorbă cu Domnia Sa. S-a dovedit fără cuvânt şi caracter în relaţia cu toţi ceilalţi.
Va trece mult mai puţin timp decât în cele mai negre coşmaruri ale sale până în momentul în care oamenii responsabili din PDL vor realiza pericolul Băsescu al doilea.
P.S.: Ieri la prânz am asistat din nou la o încercare de transformare a lui Emil Boc dintr-un politician onest şi promiţător al Ardealului într-un “politician de pluton”, într-un politruc de Dâmboviţa. Declaraţiile mincinoase ale Domniei Sale cu privire la creşterea taxelor şi a impozitelor, iminentă în cazul în care Traian Băsescu nu se va afla la Cotroceni, nu pot să ne arate decât că fostul primar al Clujului nu cunoaşte principiul separaţiei puterilor în stat pe care odată îl preda excelent la cursurile de Drept Constituţional de la Universitatea Babeş-Bolyai.
