Nu ocupă mult loc. Dacă nu o strângi prea tare, nici nu o simţi. Materialul este elastic, poţi să-l întinzi şi nu se rupe uşor. Se agaţă ca o liană de braţ şi aşteaptă fără să crâcnească sfârşitul meciului.
E doar o bucată din nailon şi cauciuc, cu un „C" imprimat. Nu e o cârpă de şters pe jos, nu e o năframă sau o batistă în care să-ţi sufli nasul. Banderola de căpitan are suflet, e sufletul echipei, acel miracol care supravieţuieşte chiar şi când corpul moare. Dacă o ţii în mână, simţi cum bate inima tribunei. Nu e o formalitate, e legătura cu istoria clubului. E o moştenire, e obligaţia pe care nu ai voie să o uiţi.
Alex Păcurar a fost nevoit să poarte povara o singură partidă. Nu e vina sa că a primit banderola, mijlocaşul aştepta să vadă cum o să cadă banul. Se mai face transferul la ŢSKA Sofia sau nu? Da, Moraes a plecat în Rusia, s-a eliberat un loc în vestiar. Când Niculescu i-a înmânat banderola, mutarea nu mai era viabilă. Peste doar o săptămână, datele s-au schimbat. Universitatea a scăpat de un salariu mare, de restanţele faţă de fotbalist, Păcurar va câştiga în jur de 200.000 de euro în Bulgaria, toată lumea e mulţumită. În meciul de la Târgu Jiu, Alex nu a mai fost mijlocaşul plictisit din sezonul trecut. A încercat să-şi tragă colegii după el, s-a luptat, a fost implicat în joc. Am crezut că l-a motivat noul statut. Adevărul e dezarmant pentru microbiştii naivi. „Ştiam că sunt urmărit de bulgari la Târgu Jiu", şi-a explicat Alex evoluţia. Luni seară şi-a adunat ghetele de fotbal şi a plecat la Sofia. Banderola a rămas pe undeva prin vestiar, căutând un braţ pe care să se sprijine.
Nu a fost întotdeauna la fel. Căpitanul Universităţii nu era respectat numai în colectiv, era apreciat în oraş. „U" a avut lideri care au deschis capitole în istoria clubului. La 87 de ani, Nicolae Szoboszlay i-a cunoscut pe câţiva dintre cei mai importanţi fotbalişti care au îmbrăcat tricoul cu „U" pe piept. „Sfera a fost un jucător foarte bun, foarte energic, era capabil să mobilizeze echipa şi în afară, şi în teren. Mircea Luca ne-a oferit un exemplu personal deosebit, era un fundaş cu un spirit de sacrificiu ieşit din comun. A fost un foarte bun prieten, un doctor ORL-ist apreciat în Cluj, dispus să servească pe toată lumea", i-a caracterizat fostul portar al Universităţii, care s-a îndoit, din primul moment, de justeţea deciziei prin care Niculescu i-a încredinţat banderola lui Păcurar.
Unul dintre căpitanii emblematici, Traian Georgescu, a venit chiar de la Ploieşti, din oraşul regretelor neostoite. „Şi-a câştigat rolul de căpitan datorită randamentului şi devotamentului. Remus Câmpeanu a fost foarte conştiincios, s-a încadrat foarte bine în atmosfera universitară, şi-a câştigat pe merit poziţia", a mai creionat Szoboszlay două portrete şi ne-a dăruit o definiţie a căpitanului:"Trebuie să domine vestiarul sub două aspecte. Să aibă personalitate şi să aibă valoare fotbalistică, să fie un bun mobilizator, un exemplu în pregătire şi în toate relaţiile".
E adevărat că Universitatea are probleme mult mai importante decât banderola de căpitan. Când vrei să construieşti ceva durabil, trebuie să-ţi alegi cu grijă materialele. În vestiar există un fotbalist pe care nici o furtună nu l-a alungat. Un om care a survolat încercările vieţii cu demnitate şi curaj. Ştiţi de cine vorbesc, e Sisi Szilagyi. Avem o propunere pentru conducători şi antrenori. Să anunţe că, la „U", Szilagyi e primul căpitan. Decizia nu afectează bugetul de austeritate, dar ar însemna o reparaţie morală şi un plus de credibilitate.
Ştiu că Zsolt are puţine şanse să fie titular, că soluţia ţine mai mult de o lume utopică, nu de universul pragmatic în care supravieţuim. Nu ar fi un efort prea mare. E de ajuns ca jucătorul care poartă banderola pe teren, în absenţa fundaşului cu numărul patru, să fie un vicecăpitan, un al doilea căpitan. Aşa nu ar mai fi riscul, măcar în perioada aceasta tulbure, să întâlnim călători în aeroport, cu capetele în pământ, de ruşine să nu fie recunoscuţi. Căpitanul nu va mai fi un angajat sezonier.
