“U” Cluj trăieşte!

“U” Cluj trăieşte!
Victoria cu Chiajna a fost şi un răspuns pentru toate ghinioanele şi răutăţile care au lovit clubul.

„Janos!". Universitatea Cluj are un aut undeva aproape de careul lui Niţă. Ioan Viorel Ganea e la marginea spaţiului tehnic şi încearcă să-i transmită un mesaj lui Janos Szekely, intrat de curând în joc. „Janos!". Antrenorul nu renunţă, dar fotbalistul revenit la Universitatea nu-l aude. „Janos!". Vocea răguşită insistă, dar efortul e în zadar. Szekely nu-l recepţionează. E prins de fază. Se demarcă şi primeşte mingea, apoi o centrează în careu, direct pe fruntea lui Buleică. Goool! E minutul 75 al meciului Universitatea - Chiajna şi nu vom afla niciodată cum ar fi decurs întâlnirea dacă Janos ar fi sesizat presingul vocal al lui Ganea.

Ultimele 15 minute au fost lungi cât o partidă întreagă. Un meci modest, chinuit, s-a transformat într-un thriller în care personajul principal a supravieţuit împotriva tuturor vicisitudinilor. „Clubul a câştigat un suporter", îi mărturisea vineri Horia Ţiril colegului meu Alin Şutea. Tocmai fusese eliminat de Florian Walter, deranjat că nu-i face toate mendrele, din funcţia de administrator judiciar. „U" e în insolvenţă, Liga Profesionistă nu-i virează tranşa din drepturile de televizare, e al doilea meci cu porţile închise, clasamentul îşi arată colţii. „U nu moare!", strigă copiii şi fetele în cor, sunt mii de vieţi gata să-i sară în ajutor. Universitatea a prins puteri, dragostea necondiţionată a fanilor e remediul potrivit. Repertoriul galeriei din stadion a fost ireproşabil. Nu s-a înjurat nici un moment, s-a cântat şi s-a scandat pentru alb-negrii, iar entuziasmul nu a scăzut nici când partida părea că se îndreaptă spre o remiză anostă. Bravo!

„Clubul a câştigat un suporter", spunea Ţiril. Şi cine a văzut ultimul sfert de oră al întâlnirii de vineri a vibrat alături de „Şepcile Roşii", de echipa care a pătimit într-un an cât altele într-un deceniu. Chiajna, biciuită de pe margine de agitatul Ilie Stan, a fost o formaţie mult mai disciplinată şi mai periculoasă decât Severinul. După golul primit de la Buleică a căutat disperată punctul remizei. Se opune cineva? Boşneag a ridicat mâna! Portarul l-a blocat cu un reflex incredibil pe Popovici. Tot Boşneag a fost eliminat pentru un fault la acelaşi Popovici. Penalty!

În poartă intră Muzac, schimbările erau epuizate. Ispir nu e în stare să execute sentinţa. Trimite balonul în bară! Un semn al destinului pentru cei care mai cred că fotbalul e un simplu joc. Chiar din gura tunelului, un om de ordine trăieşte intens partida. E îmbrăcat cu o vestă cu numărul 65, anul câştigării Cupei României. „U Cluj nu moare!", răsună mai limpede ca oricând. Finalul e nebun, Călin Sălăgean îi strigă lui Szolomajer să-şi ia un tricou verde şi să meargă în spatele porţii să-i dea indicaţii lui Muzac. Solo rămâne pe bancă. Oaspeţii mai au o singură ocazie, dar mingea trece pe lângă buturi, prilejuindu-i lui Muzac un plonjon pentru albumul cu amintiri şi prilejul de a trage un pic de timp. O victorie ce nu va fi uitată curând, un nou pas spre tărâmul salvării.

Nu e nevoie de o cronică, ci de o electrocardiogramă. Un gol pe tabelă şi un gând în minte: „U" Cluj trăieşte!

P.S.

Ganea s-a supărat când a fost întrebat într-un mesaj, în care era şi felicitat pentru victorie, ce indicaţii i-ar fi dat lui Szekely la faza golului. Ne-a certat că de ce nu scriem ce bine a apărat Boşneag! Dacă Ganea vrea să scriem că el a antrenat şi bara să apere penalty-ul lui Ispir, să încerce în altă parte. Vremea ovaţiilor prelungite a trecut.

 

Etichete
Comenteaza