Un nou fluierat în biserică: De ce-şi permit orice penalii care ne conduc? Despre spiritul de turmă la români

De când au ajuns la putere, PSD şi ALDE sunt preocupate aproape exclusiv de războiul împotriva justiţiei şi de proteguirea propriilor justiţiabili. Politica economică a guvernului e un dezastru. Şi totuşi, în sondaje au aproape 60%.

Despre ofensiva continuă a celor două partide conduse de penali (conform definiţiei preşedintelui Iohannis) împotriva justiţiei n-are absolut niciun sens să mai facem vorbire. Lucrurile sunt arhicunoscute, doar tactica s-a schimbat.

Dacă, din motiv de #rezist n-au izbutit să pună botniţă justiţiei prin modificări legislative, au trecut la atacuri directe şi fără perdea la adresa instituţiilor de forţă şi a şefilor acestora. Şi totuşi, potrivit sondajelor de opinie, nu şi-au pierdut încrederea alegătorilor, ba mai mult, cel mai recent studiu lansat pe piaţă susţine că binomul aflat la putere s-ar îndrepta vertiginos spre 60% intenţie de vot.

De-a lungul timpului, guvernanţii au căutat fel şi fel de soluţii să mai sugă ceva la bugetul central şi aşa au apărut şi (unele) au dispărut taxa de solidaritate, impozitul pe cifra de afaceri, impozitul pe gospodărie (camuflat drept impozit pe venitul global) sau proaspăt resuscitata supracciză pe carburanţi.

Recent au ieşit pe piaţă nişte date înfiorătoare, potrivit cărora deficitul pe primele opt luni ale anului ar fi dublu faţă de cel înregistrat anul trecut, majoritatea banilor mergând în salarii şi pensii. Rectificarea bugetară a luat, previzibil, bani de la investiţii pentru a-i redirija spre consum. Scenariul a fost copiat şi în capitală, unde primăriţa Antena 3 a tăiat tot de la investiţii pentru a da bani cu nemiluita popilor şi asistaţilor sociali.

Între timp preţurile cresc (cel mai recent la benzină şi gaz), leul o ia la vale, iar indicele ROBOR a ajuns la un neverosimil 1,46. Şi, ca să pună capac, guvernanţii mai şi inventează la greu, ultimele trăznăi fiind TVA split şi trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat. Şi totuşi 60%... În acelaşi recent sondaj, 66% susţineau că România se îndreaptă într-o direcţie greşită şi totuşi 51% ar vota PSD şi 6% ALDE. Undeva e o fractură de logică.

Se spune, pe bună dreptate, că PSD-ALDE zburdă pentru că PNL doarme-n papuci. Dar nu e suficient. Sigur există, inevitabil, o cantitate considerabilă de alegători cărora gândirea dincolo de ciorba din farfurie nu le e accesibilă, alegători care exultă pentru doi lei în plus la salariu dar sunt incapabili să vadă că explozia preţurilor, punerea investiţiilor la index şi corupţia generalizată le iau de zece, de douăzeci de ori mai mult din buzunar.

Dar parcă tot nu e suficient, pentru că există în ţara asta, totuşi, destui oameni apţi să-şi folosească creierul care acceptă băltirea călduţă sub pulpana roşie. Răspunsul nu poate fi decât unul singur: spiritul de turmă.

În urmă cu nişte ani, fiica mea era elevă la un reputat liceu clujean. Deşi legea interzicea colectarea de bani de la părinţii elevilor pentru clasicele fonduri ale clasei şi ale şcolii, diriguitorii respectivului liceu găsiseră (specific româneşte) soluţia fentării legii. Au înfiinţat un ong care avea drept obiect de activitate, vezi Doamne, îmbunătăţirea condiţiilor de studiu din şcoală şi se oferea tuturor părinţilor posibilitatea de a contribui „benevol" la fiinţarea ong-ului cu pricina.

Nu că aveam eu prea mare încredere în bunele intenţii ale inventatorilor ong-ului respectiv, dar am contribuit o vreme, în virtutea, recunosc, spiritului de turmă. La un moment am fost anunţaţi că, pentru siguranţa elevilor, din banii strânşi se va achiziţiona un sistem de acces în şcoală pe bază de cartelă, care ar urma să aibă şi rol de verificare a prezenţei. Mi-am spus: „Asta da!"

La câteva zile după instalarea sistemului mi-am chestionat odrasla legat de funcţionarea acestuia. Surpriză! Nici vorbă de acces în liceu pe bază de cartelă, nici vorbă să poţi deschide poarta de intrare doar după ce îţi validai cartela. În continuare putea intra oricine doar pe bază de bunăvoinţa portarului.

După o vreme, înaintea unei şedinţe cu părinţii i-am cerut din nou detalii fiicei mele despre sistem. „Du-te tati, că de vreo trei luni n-am mai folosit cartela şi nu mi-a zis nimeni nimic", a venit răspunsul deconcertant. Va să zică nici măcar rol de verificare suplimentară a prezenţei nu avea sistemul. Era evident că cineva făcuse un „biznis" pe banii mei.

Drept urmare, în şedinţa cu părinţii am anunţat că eu nu voi mai cotiza, pentru că nu vreau să facă alţii afaceri pe banii mei. Am mai adăugat că nu mi se părea în regulă să dau bani la fondul clasei şi la ong-ul minune pentru ca fata mea să înveţe în ceea ce se spunea că ar fi cea mai bună sală din curs din liceu, dar care nu mai fusese zugrăvită de pe vremea în care făcusem eu liceul, profesorii să ceară elevilor să facă chetă pentru a le cumpăra markere cu care să poată scrie pe tablă, iar la sfârşitul anului şcolar să mi se ceară din nou ajutorul pentru că nu sunt bani de cumpărat cărţi pentru premianţi.

Diriginta a admis că nu e în stare să-mi dea o explicaţie nici pentru găinăria cu ong-ul, nici pentru escrocheria cu sistemul cu cartele şi a recunoscut că întregul meu expozeu, ţinut, atenţie, în faţa tuturor celorlalţi părinţi,era absolut inatacabil. Care credeţi că a fost rezultatul? La finalul şedinţei, după ce le demonstrasem cum li se fură banii, aproape toţi părinţii s-au încolonat ca gâştele să-şi achite „cotizaţia" la casierul clasei. Spiritul de turmă învinsese raţiunea.

De asta în fruntea trebilor ţării se află condamnaţi sau urmăriţi penal, care îşi permit aproape orice, pentru că spiritul de turmă al mândrei noastre naţii i-a pus şi îi ţine în continuare acolo. „Dacă trabă, trabă!", „Nu-i bai că fură, dacă-mi dau şi mie ceva", „Amu ăştia-s la putere, pe ăştia îi votez. Când or fi ăilalţi, i-oi vota pe ăilalţâi", sunt doar câteva rateuri intelectuale care definesc spiritul de turmă al românului mioritic, în timp ce jetul eliberat din zona prohabului celor aflaţi la putere îi umectează chelia.