Universitatea ca actor public

Universitatea ca actor public
Dacă toţi candidaţii care s-au înscris în cursa prezidenţială vor analiza inspirata invitaţie a Universităţii Babeş-Bolyai, de a participa la dezbaterea finală organizată de cea mai prestigioasă instituţie a învăţământului românesc din prezent, aceasta va constitui, orice ar comenta “modeştii” de serviciu, marcarea unui moment de cotitură în ceea ce ne-am obişnuit să numim politica postdecembristă din ţara noastră.

 Nu ştiu cât de important este faptul că modelul este sau nu unul american, dar ce mi se pare  extrem de benefic, atât pentru România, cât şi pentru cetăţenii ei, este faptul că Universitatea, cu tot ceea ce aduce ea bun în viaţa publică a hotărât pentru prima dată să devină un factor important în viaţa politică a cetăţii. Probabil că istoria recentă va consemna eforturile rectorului UBB, dl profesor Andrei Marga, de a face din Universitate un “instrument” de creaţie a politicilor publice şi, în general, un factor de echilibru, dar şi un incubator de idei, într-o Românie a conflictelor sterile, politicianiste şi a intereselor de culise.

 

Faptul că în sfârşit există pentru politicienii de ţinută o platformă credibilă de la care aceştia să-şi enunţe, în modul cel mai civilizat posibil, idei, proiecte de politică internă şi externă, şi nu invective de campanie, e un câştig imens pentru viitorul acestei ţări. Mai întâi, trebuie remarcat faptul că o universitate prestigioasă din Transilvania, condusă de una din puţinele personalităţi culturale româneşti recunoscute în lume, îşi asumă, pentru prima dată în istoria noastră, o sarcină extrem de grea: recredibilizarea politicii româneşti, o întreprindere extrem de delicată, mai ales în contextul în care instituţia prezidenţială a fost adusă, cel puţin în ultimii cinci ani, la un nivel atât de jos, aşa cum n-a fost niciodată în toată istoria ei.

 

Era momentul ca Universitatea să intervină în viaţa publică. Mai ales în aceste momente când însăşi democraţia se află în cel mai mare pericol din 1989 şi până astăzi. Marile idei se nasc în universităţi, iar “arena” pe care astăzi o pune Universitatea Babeş-Bolyai politicienilor de la vârful ţării e pe cât de sobră şi credibilă, pe atât de bine intenţionată şi dispusă să ajute, aşa cum numai o astfel de instituţie o poate face. Este un moment greu pentru România: un grup de eseişti-filosofi, care nu au girul şi recunoaşterea propriei “bresle”, a monopolizat scena societăţii civile înhămându-se ruşinos la “căruţa” intereselor politice. Autoproclamata “intelighenţie” a ajuns să facă sluj personajelor politice de care râde în momentul acesta tot Occidentul. Credibilitatea unor intelectuali în care altădată România avea încredere s-a înţepenit între avantajele materiale, alifii şi aerul tare al aeronavei prezidenţiale. Cu atât mai mult, o instituţie precum Universitatea Babeş-Bolyai este aşteptată în spaţiul public cu “uneltele” ei, recunoscute şi nu autoproclamate: profesori eminenţi, care au format şi formează mii de tineri, din care nu puţini vor fi aceia care învaţă să devină elite, cele ce vor da adevărata clasă politică a unei Românii modernizate nu de un preşedinte oarecare, ci de cei care au resursele şi căderea de a forma intelectuali care să nu semene cu cei care azi fac campania unuia sau altuia dinte puternicii zilei.

 

Revenind, cred că propunerea universităţii va fi luată în serios de candidaţii la preşedinţie şi de staffurile acestora, iar aceştia vor onora invitaţia făcută de dl Andrei Marga. Ar fi un semn de maturitate şi de evoluţie a politicii şi politicienilor, de seriozitate faţă de cea mai credibilă instituţie a Transilvaniei şi, bineînţeles, de respect faţă de electoratul românesc, aflat şi el, aşa cum ne place să credem, într-o benefică evoluţie.

 

Comenteaza