Vara colecţionarilor de ouă clocite

În haosul creat de introducerea plăţii contribuţiilor la pensii, şomaj şi asigurări de sănătate, declaraţiile impertinente ale miniştrilor Cabinetului Boc, cu premierul în frunte, nu au avut cum să aducă liniştirea apelor, dimpotrivă.

Întâi, dl Boc, cu constanta nonşalanţă ţâfnoasă care imploră palme, ne anunţă că nu ştie nimic, că lumea e rea şi vrea să discrediteze guvernul şi că, atenţie, informaţiile despre cozile de la ghişee nu se confirmă, ci sunt doar supoziţii, pentru că pe dumnealui nu l-a anunţat nimeni despre asta! Precum odinioară chinezii închişi în lagărele de exterminare şi supuşi unor experimente de spălare a creierelor, aşa ni se spune şi nouă: “Hei, voi, cei ce staţi grupuri-grupuri în faţa ghişeelor; cozile pentru plata contribuţiilor nu există, ci doar vi se pare! Halucinaţi voi, atâta tot, că tot sunteţi scriitori şi actori, şi artişti de toate felurile, care vă drogaţi să vă vină inspiraţia, vă ştiu eu pe voi! Băgaţi la cap: realitatea nu există decât dacă primesc eu o informare despre ea, dimineaţa, pe birou! Altminteri, tocmai ce-o abolim prin ordonanţă de urgenţă. Şeitan, ia şi scrie repede...!”
Sub ameninţarea amenzilor consistente, vreo jumătate de milion de contribuabili care obţin nou-inventatele “venituri de natură profesională” (persoane fizice autorizate, drepturi de proprietate intelectuală, profesii liberale) se dau de ceasul morţii:

1. să citească ordonanţa şi normele de aplicare redactate într-o păsărească impecabilă;

2. să priceapă măcar o iotă din ele;

3. să uite degrabă ce pricepuseră din ordonanţă, pentru că normele menite să o explice contrazic o serie de prevederi iniţiale;

4. să umble după experţi contabili sau consultanţi care să le explice naibii ce au de făcut;

5. să plătească serviciile consultanţilor de la punctul anterior;

6. să caute variantele cu pierderile - financiare, de timp, de resursă nervoasă - minime;

7. să se resemneze, negăsind variantele de la punctul anterior;

8. să caute formularele ce trebuie completate;

9. să aştepte până când vreun funcţionar ministerial se trezeşte după cheful de Sântămărie, le trimite în teritoriu şi, într-un final, le pune şi pe site;

10. să vorbească din nou cu consultanţii de la punctul 4 pentru încă o traducere din păsărească în română;

11. să se adune în grupuri şi să se aşeze liniştiţi în şir indian în faţa ghişeelor, pentru depunerea formularelor cu pricina (D-le prim-ministru, vă rog să observaţi că mi-am însuşit critica, doamne fereşte să nu dezinformez: desigur, pâlcurile de oameni de la ghişee nu reprezintă o coadă, ci sunt doar grupuri de contribuabili-model, care primesc drept răsplată că sunt bun-platnici câte un şut în fund, condiţie necesară şi suficientă pentru progres!).

12. să se retragă în turnul lor de fildeş (mama lor de hipsteri!), după orele pierdute pe drumuri şi să se apuce de creat, fericiţi că şi-au îndeplinit obligaţiile cetăţeneşti.

13. să repete procedura lunar, ca să le vină mintea la cap şi să mai termine cu atâta muncă de creaţie! (Dintr-un colţ de memorie se aude “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Alte halucinaţii, probabil, vorba dlui prim-ministru).
De aseară, noi, cei 500.000, putem să ne calmăm, ministrul Şeitan ne-a spus că de data asta ne mai păsuieşte, că e băiat gigel, şi nu ne amendează. Cică declaraţiile pot fi depuse toată săptămâna, “fără niciun fel de problemă, probabil că şi după aceea”. Zice dl ministru că penalizările “nu sunt făcute să dăm în oameni”, ci sunt pregătite doar pentru cazurile de rea-credinţă. În consonanţă cu şeful său pe linie guvernamentală, dl Şeitan a mai adăugat că la ghişee nu sunt mai mult de 30-40 de oameni la coadă, aşa că lucrurile sunt “ţinute sub control, sunt puse la punct” şi că, în definitiv, ce atâta scandal, că tot timpul în această perioadă e o aglomeraţie mai mare pe la ghişee...

D-le ministru, vă invit să primiţi, şi pe această cale, asigurările mele de profund şi sincer dispreţ, împreună cu următoarele sfaturi, date cu toată buna-credinţă, să redactaţi câteva ordine prin care:

1. să amânaţi termenul de depunere a hârţogăraielor, că nu dau doi bani găuriţi pe ce spuneţi dvs. pe la televizor;

2. să definiţi următorii termeni: coadă, aglomeraţie, lucru ţinut sub control/pus la punct, cazuri de rea-credinţă; contribuţiile dlui ministru la semantica limbii române vor fi, cu siguranţă, apreciate peste ani;

3. împreună cu şeful ierarhic, să-l găsiţi pe dobitocul care a redactat ordonanţa şi normele sale de aplicare contradictorii, să-l obligaţi să-şi aplice două perechi de palme, în faţa oglinzii, după care să-i arătaţi pe viu beneficiile contribuabilului la fondul de şomaj;

4. să vă cereţi scuze; preventiv, că doar nu insinuez că aţi avea vreo vină, desigur că de vină e “sistemul”!

D-lor miniştri, reţineţi: majoritatea celor vizaţi nu contestă obligativitatea plăţii, deşi au şi aici destule obiecţii, însă sunt oameni care percep bine pericolul real pe care îl reprezintă derapajul deficitului bugetar şi gradul redus de colectare a veniturilor la bugetul statului! Sunt oameni cu oareşce stare şi cu un grad apreciabil de suportabilitate a măsurilor fiscale nepopulare. Însă, pentru toţi, combinaţia fatală dintre umilire şi impertinenţă este dincolo de pragul de acceptabilitate. În ce mă priveşte, până nu voi considera că v-aţi regăsit mintea de pe urmă şi minimul bun- simţ, voi cheltui cu responsabilitate mărunţişul (în cel mai propriu sens al cuvântului) pe care vi-l datorez lunar. Îmi cumpăr câte o roşie borşită şi un ou clocit pe lună, dacă-mi ajung banii.

PS.: Toată compasiunea pentru miile de contabili care se lovesc de atâtea ori pe lună de birocraţia asta kafkiană cu preţul nervilor făcuţi franjuri în anii de stat la cozi, cu genţile pline de dischete de 1,44 Mb, pe care, între timp, până şi companiile de hardware au renunţat să le mai producă.