Ca să rămânem în registru oriental, să ne amintim că anul ce este pe cale a se încheia (conform tradiției chineze, pe 28 ianuarie 2017) este socotit un an al maimuței. Adică, un an al schimbărilor intempestive și neașteptate, sau intensificate din senin. Europa, Bătrâna Doamnă a politicii mondiale, încheie anul cu șalele bine zdruncinate: un important pol de putere din Uniune, Marea Britanie, a hotărât să se retragă, punând în felul acesta sub semnul întrebării însăși validitatea construcției europene. Atentate teroriste care de care mai urâte - camionul părând a fi în ultima vreme cel mai mortal instrument al teroriștilor - au semănat confuzia și groaza în sufletele europenilor. Ca o reacție, în oarecare măsură legitimă, în aceleași suflete de europeni au început să prindă rădăcini xenofobia și naționalismul apăsat, îndreptate împotriva tuturor sărmanilor care se înghesuie spre ei, atrași de bunăstarea europeană. Un caz aparte este Franța, unde iminența și amploarea amenințării teroriste au impus autorităților să mențină o continuă stare de alertă; în contrapondere, sentimentele anti-imigranți sunt atât de intense, încât nu ar fi exclus ca anul viitor francezii să aleagă un președinte naționalist.
Toate acestea mi-au apărut în vis. Am revăzut înverșunarea cu care Rusia își urmează campania de recâștigare a prestigiului, atât prin cotropirea Crimeii și întreținerea unei stări de război în estul Ucrainei, cât și prin spectaculoasa implicare activă în sângerosul conflict sirian. Am revăzut același șmecheros urs rus oferind borcane cu miere mai peste tot în estul Europei, cucerind simpatii, legând alianțe și întinzând capcane în jurul puținelor țări rămase fidele principiilor euro-atlantice. Am revăzut și rezultatele surprinzătoare ale alegerilor din SUA, unde reprezentanții alegătorilor au optat în defavoarea omului promovat de establishment, dând câștig de cauză unui personaj controversat și contradictoriu, care pare că are gura mai mare decât creierul și al cărui impact asupra relațiilor politice, economice și militare globale nici măcar în vise premonitorii nu ai cum să-l anticipezi. Mi-am adus aminte de stăruitoarea ascensiune a Chinei către statutul de putere globală; în acest moment China se simte destul de puternică încât să-și nesocotească nu numai vecinii, dar și SUA, prin sfidătoarele implantări de insule cvasiartificiale în Marea Chinei de Sud.
Acest an maimuței a fost și un an al maimuțărelilor. Două femei au căzut pradă acestor maimuțăreli. Prima dintre ele este Dilma Rouseff, președinta Braziliei, care s-a văzut demisă după 5 ani de mandat, din cauza implicării în mai multe scandaluri financiare, de mită și de trafic de influență, cel mai răsunător fiind cel al companiei petroliere Petrobras. A doua este Park Geun-Hye, președinta Coreei de Sud, care a fost de curând demisă de către Adunarea Națională, urmând să fie obiectul unor investigații penale pe motiv de trafic de influență și mită și, eventual, trimisă în judecată. În mod paradoxal, avem aici un grad maxim de maimuțăreală, fiindcă cele două distinse și puternice doamne erau primele femei alese președinte în respectivele țări, importanți piloni ai economiei mondiale (locurile 7 și 11, vă las să ghiciți ordinea...). Prin jalnica lor prestație, au maimuțărit buna reputație mondială a femeilor, care, altfel, pe toate meridianele, sunt tratate drept adevărați garanți ai cinstei și corectitudinii...
Maimuța parcă s-a topit și, ca prin minune, visul a devenit o utopie. Aveam în față planiglobul și vedeam limpede o mare uniune euro-atlantico-asiatică, care se întindea ca un inel pe întreaga lungime a emisferei nordice, garantând stabilitatea politică și conștiința ecologică a întregii planete. Vedeam o Chină fără ambiții militare, mulțumită de imensa sa prosperitate și de inegalabila moștenire culturală. Vedeam o Indie care a găsit soluții pentru hrana și dezvoltarea culturală a populației sale, aflată în creștere explozivă. Vedeam o lume a Islamului care și-a găsit demnitatea și identitatea și a eliminat, prin propriile forțe, pornirile violente și sângeroase ale unora dintre fiii săi. Vedeam o Americă Latină mândră de talentele sale, fotbalul fiind doar unul dintre ele. Vedeam o Africă neagră și populată, dar în care protejarea imensei bogății și diversități a lumii necuvântătoarelor este obiectivul de cea mai mare importanță.
Și m-am trezit... Și am văzut o lume în care emisfera nordică este divizată și scufundată în diferenduri și confruntare, în care China pare să dea frâu liber ambițiilor militare, în care India asistă neputincioasă la explozia bombei demografice, în care Africa nu poate face nimic pentru a opri hecatomba sângeroasă a vieții sălbatice. Am văzut o lume în care macii roșii ai atentatelor sângeroase înfloresc mai peste tot, în care ambițiile politice par a fi justificări suficiente pentru orice împilare și orice jaf. Am văzut o Europă bântuită de spectrul xenofobiei și al respingerii străinilor „de țară și de neam". Am văzut o Românie care-i privește cu îngrijorare pe cei care au câștigat recentele alegeri, care se pregătesc să implementeze un program de guvernare ambițios, dar pe care previziunile economice pentru perioada următoare par să-l contrazică.
Fragmentată și agitată jos, omenirea este în mod sublim unită în sferele înalte (la propriu și la figurat) ale explorării spațiale. Stația Spațială Internațională, despre care zdrobitoarea majoritate a pământenilor nici măcar nu a auzit, este un minunat exemplu de înțelegere și colaborare între cei care se află altfel de părți diferite ale baricadei politice (cu precădere, americani și ruși). Însuflețită de strădania acestor admirabili savanți-cosmonauți, Stația dă statornic ocol planetei, pregătindu-ne pentru viitoarele drumuri printre stele, menite să transforme umanitatea din specie planetară în specie stelară.
Parcă iar ne-am întors la vis... cum va arăta acel viitor în care va trebui să punem la bătaie tot ce este mai bun în noi, pentru a fi demni tovarăși de dialog nu cu alte ființe umane, dar cu piele de culoare diferită, nu cu alte culturi, nu cu alte confesiuni, ci cu alte civilizații planetare, născute sub alte stele și guvernate de alte principii și legi?
Răspunsurile vor veni. Pentru moment, am schițat doar întrebări, furat de liniștea de cleștar a unei frumoase nopți de iarnă.
