Desigur, nu am niciun fel de probe, ci, eventual, o impresie formată frecând telecomanda seară de seară între cele două menajerii de sticlă autoproclamate televiziuni de ştiri. Dar nu eu, cetăţeanul profan, trebuie să am acele probe. Nici nu pot fi obligat să le caut. Şi, mai ales, nimeni, nicio instituţie sau autoritate a statului, nu poate să invoce "prezumţia de nevinovăţie" în acuzarea mea şi în apărarea celor pe care eu mi i-aş dori la puşcărie! Dacă eu, cetăţeanul, poftesc să cred că dl Boc este prototipul naivului, dl Blaga este vătaful necruţător şi rapace, dl Ialomiţeanu seamănă până la identificare cu înaintaşul său Zăroni, leneş la minte şi alunecos ca un limax, dl Berceanu -şperţarul fără scrupule, dna Udrea - Cicciolina despletită de sub birourile de la Cotroceni sau dl Băsescu este însuşi Mefisto în persoană, n-am decât.
Dacă mai sunt oameni care să împărtăşească aceleaşi păreri - la limită, dacă toţi cetăţenii spun la fel - nu contează care este adevărul, realitatea obiectivă, faptele. Adevărul zilei de astăzi este locul geometric al percepţiilor mulţimii, nu expresia narativă a evenimentelor anterioare, nici argumentele juridico-păsăreşti ale justiţiei. Adevărul cetăţeanului nu se împiedică de amănunte precum "prezumţia de nevinovăţie", pentru simplul motiv că simplul cetăţean nu face obiectul domeniului de aplicare a acesteia. În toată arhitectura statului român există o singură instituţie obligată să o respecte, justiţia. Prin urmare, singurii cetăţeni care nu au dreptul să condamne pe baza propriului lor adevăr sunt oamenii justiţiei. Pentru noi toţi ceilalţi, vinovaţii sunt vinovaţi, dacă noi aşa vrem să fie! Pentru că adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea, precum ştie orice dilematic.
Respingerea propunerilor celor trei kamikaze PDL-işti (tripleta Macovei, Preda, Voinescu), potrivit căreia membrii de partid trimişi în judecată sunt suspendaţi de drept din partid, arată că respectiva organizaţie politică de drept privat fie nu pricepe o iotă din conceptul "prezumţiei de nevinovăţie", fie, mult mai probabil, construieşte un argument complet fals pentru a-şi proteja infrastructura mafiotă. Prin decizia luată sâmbătă, PDL a mai furnizat un argument celor care cred cu adevărat această a doua variantă, iar justeţea credinţei lor nu are nevoie de argumente juridice, ci doar de capacitatea de a urmări un fir de argumente logice. Greii partidului spuneau că, dacă ar fi să se aplice acele criterii de integritate, zeci de parlamentari şi sute de primari ar trebui suspendaţi. Or, în atare situaţie, cine ar mai strânge bani pentru campaniile următoare, dacă nu tocmai cei ale căror dosare pot încă să zacă prin instanţe şi care, de frica pierderii libertăţii, se vor comporta în perioadele electorale deopotrivă docil cu şefii şi eficient cu votanţii?
PDL s-a aflat în faţa unei alegeri teribile: mai stăm câteva luni la putere, timp în care trebuie să pârjolim tot sau păşim pe drumul Damascului, cu certitudinea că pentru vreo două cicluri electorale va trebui să privim spectacolul guvernării din banca opoziţiei, iar organizaţiile din ţară ar urma să supravieţuiască având negrul de sub unghii? În tradiţia oricărei organizaţii politice din istoria recentă a României, alegerea a stat sub imperativul planurilor pe termen scurt, scop întru care cele două tabere aflate la cuţite în perspectiva congresului din mai şi-au dat mâna peste ţară şi au stârpit orice gărgăuni reformatori.
Încercând să se replieze, cei trei s-au chinuit să scoată o concluzie optimistă pentru linşajul la care i-a supus partidul, spunând că tocmai de aceea merită PDL-ul felicitat, pentru că este singurul partid care măcar ŞI-A PUS PROBLEMA criteriilor de integritate, deşi, momentan, activul de partid nu este pregătit pentru aşa un viraj etic. Nu, domnilor, a ieşit într-atât de prost cum nu se putea! Adevărul spune că PDL este singurul partid care A RESPINS acele criterii, ferm şi fără echivoc, în vreme ce toţi ceilalţi pot poza pe mai departe în Sfânta Fecioară. În privinţa imoralităţii şi caracterului putred al valorilor politice care stau chezăşie PDL-ului nu se pronunţă justiţia. Adevărul este strict al cetăţeanului, iar "prezumţia de nevinovăţie" pur şi simplu a fost dezintegrată, printr-un singur vot cvasiunanim, spart doar de trei rebeli cu "gărgăuni şi păsărici".
