Instalatorul care a adus apa în toate cartierele comuniste ale Clujului VIDEO

Aurel Oniga are 65 de ani, lucrează ca instalator la infrastructura Clujului de 49 de ani iar acum poate fi găsit în birourile serviciului tehnic al Companiei de Apă "Someş", cel puţin până în decembrie, când se pensionează, şi unde telefoanele zbârnâie încontinuu, dosarele se adună în stive pe birouri şi unde ajung toate nemulţumirile clujenilor ale căror case sunt racordate la sistemul public de furnizare a apei potabile.

A contribuit la lucrările tuturor cartierelor noi ale Clujului - mai întâi în centrul oraşului în piaţa Mihai Viteazu, apoi în Grigorescu pe Drăgălina - "atunci acolo erau doar câteva case", în cartierul Gheorgheni, apoi în anii '70 în Mănăştur şi Mărăşti şi, în cele din urmă, în Zorilor în 1987 - 1988. „Munca nu era chiar aşa de grea", spune el, „atât timp cât ai meseriaşi. Aici e problema, la meseriaşi, în doi ani n-o să mai fie cu cine să se lucreze. Acum nu au meserii de bază, le stă capul doar la cum să facă bani. Cine a desfiinţat profesionalele a făcut o mare prostie".

În vremea "ziua şi etajul", când se ridicau cartiere întregi în doar doi ani, cum e cazul în Zorilor, cu prefabricate sudate la îmbinări şi ziare băgate „de umplutură" era mai bună calitatea lucrărilor ca acum? Materialele erau cele mai bune la acea vreme iar oamenii aveau conştiinţa muncii bine făcute, spune Oniga. „Atunci nu trebuia supravegheat fiecare cum lucrează, conştiinţa era alta", explică el.

Oniga a condus lucrările de instalaţii, inclusiv instalaţiile interioare, în toate cartierele noi ale Clujului, iar în subordinea sa lucrau între 50 şi 70 oameni.

"La blocuri erau câte 10-12 echipe - instalatori sanitari, electricieni, izolatori pentru conducte, necalificaţi", explică el.

Vezi mai jos un scurt interviu video cu instalatorul care a adus apa în cartierele Clujului, în vremea industrializării: