Prezent la „Matinalul" Realitatea FM, realizat de Carol Vlad și Ion Novăcescu, „Seba" - așa cum îi spun prietenii - și-a spus, în premieră, ascultătorilor clujeni, rezumatul poveștii sale de succes, care a început în tramvaiele, autobuzele și troleibuzele fostului RATUC, actualul CTP. În 2004, acesta era student la marketing, la FSEGA din cadrul UBB. Fiind cam nevoit cu banii, a ascultat sfatul unui prieten din Sângeorz Băi (orașul de unde se trage), care lucra ca „boacter" la fostul RATUC și s-a dus să se angajeze. „Mi s-a părut interesant. Aveam nevoie de bani, așa că m-am dus la RATUC să mă angajez. Nu prea le-o venit să creadă celor de acolo că un student, ca mine, vrea să facă treaba asta, dar, no!... m-au angajat. Adevărul e că nu prea suntem iubiți, noi, controlorii (Atenție!, omul vorbește încă la prezent!!!). Lumea nu ne așteaptă cu flori." Cert este că în dosarul de angajat al lui Sebastian Olar, de la CTP, omul are doar calificativul de foarte bine și mențiuni că și-a făcut norma de amenzi cam tot timpul. La început a fost milos. Mai ales cu fetele. S-a lecuit rapid, după ce prietenul său i-a explicat că mila în meseria asta duce la sfârșitul carierei și, mai ales, după ce a luat câteva țepe cu numere de telefon false de la fete iertate de amendă. Cert este că după aceste eșecuri profesionale și sentimentale a devenit un „boacter" foarte bun, care a atras atenția șefilor săi. Aceștia l-au promovat „la excepțional", după cum se zice-n armată. „Terminasem facultatea și dl. Neag mi-a oferit postul de impiegat de mișcare, unde am stat mai bine de șase luni." Chestia pare-se că l-a cam plictisit „Mi-a plăcut mult meseria asta și mi-e dor de perioada aceea. Oricine zice că meseria asta, de controlor de bilete, nu-i ok, ar trebui să o cunoască din interior și...trebuie să-și cumpere bilet ca să poată să critice. Am învățat foarte multe de la viața de „boacter". Ani de zile mi-am trecut în C.V. perioada asta de peste trei ani cât am fost controlor drept: „masterat în managementul conflictului, pentru că te învață să faci față unor situații conflictuale și unor oameni dificili, uneori foarte violenți. Cel puțin o zi pe săptămână era dificilă". Cel mai greu moment pentru „Seba", cât a fost boacter, a fost acela când a primit un pumn violent în faţă, de la un călător.
Dialog la radio.
Ion Novăcescu: „Bine, omule, dar ești o namilă de doi metri, cum ai luat un pumn?
Sebastian Olar: Da, așa e, dar am fost lovit violent pe la spate. Îl prinsesem pe unul fără bilet. L-am rugat să rămână pe scaun și să-mi prezinte actele, după care m-am întors către alt călător, moment în care am fost lovit cu pumnul în față. Au intervenit imediat colegii mei, vatmanul a închis ușile și l-am dovedit pe agresor, după care l-am predat jandarmilor."
În 2008, Sebastian Olar s-a înscris la un masterat de comunicare la UBB și s-a dus la Mihaela Rus, de la „Vitrina", ca să se angajeze. „S-a uitat la mine, nu știu ce-o fi văzut d-na Rus în C.V-ul meu impresionat de controlor de bilete la RATUC, dar m-a angajat. Am lucrat șase luni la Cluj și apoi încă un an la agenția din București a firmei clujene de publicitate, după care m-am înscris la o școală de creație. Acolo l-am cunoscut pe Adrian Bățan, directorul de creație al agenției „McCann", care mi-a propus să mă angajez acolo. Am stat șase ani."
De la McCann, Seba a plecat la New York, întrucât cunoscuse niște publicitari americani și vroia să lucreze în capitala mondială a publicității. „I-am cunoscut pe oamenii de la cea mai bună agenție de publicitate din New York - „Grey". Ei fac ce-mi place mie cel mai mult: creație și mult bine în societate. Mi-au oferit o slujbă, dar... n-am avut noroc. De ce? Pentru că directorul de creației al firmei și cel care a ridicat-o pe primul loc în topul mondial a fost recrutat chiar în acele zile când eu eram acolo, de către cei de la Apple. În timp ce eu așteptam răspunsul de angajare, am primit încă o ofertă de muncă, de la altă agenție, pe care am refuzat-o, fiindcă eram 99,9% sigur de cei de la „Grey", însă... ghinion! Dar și noroc, în același timp, pentru că, uite așa, am revenit la Cluj și nu-mi pare rău."
Reîntors mai întâi la București, la McCann, Sebastian Olar a început să comunice cu Bogdan Buta, directorul general al Untold. Lui Seba i se datorează senzaționala și multipremiata internațional campanie „Pay with blood", de la prima ediție a festivalului clujean, devenit cel mai bun și mai mare din Europa. Astfel, campania amintită a fost premiată anul acesta la Cannes (la Oscarurile publicității), cu „Leul de argint", la public relations, și cu „Leul de bronz", la media. Cert este că în urma acestei campanii istețe, Untold-ul și, odată cu el, Cluj-Napoca au fost ultramediatizate în publicații majore din toată lumea.
Sebastian Olar va continua colaborarea cu prietenii săi de la Untold și încă nu știe ce va face în viitor. Familia sa e în București. Și-a păstrat chiria acolo, dar nu-l prea lasă inima să plece din Cluj, unde se simte acasă. Cert este că prietenii săi de la CTP i-au pregătit o surpriză faină, urmând să-i confere diploma de onoare de „Boacter de succes" al Clujului.
