Sporturile extreme au prins la Cluj

Clujenii dornici de aventură aproape de casă au la dispoziţie mai multe activităţi outdoor extreme, de la scufundările în lacul Beliş la zborurile cu parapanta la Dezmir.

Activităţile în aer liber, scufundări sau zboruri care se practică la distanţe mici de Cluj-Napoca, atrag turişti străini. Clujenii pot face din vacanţă o aventură unică doar deplasându-se la 30 de km de municipiul aglomerat.

Fiind străbătut de văi spectaculoase şi aflat la poalele Munţilor Apuseni, Clujul oferă o paletă largă de activităţi din zona sportului extrem, aflate la mare căutare mai ales în Occident. Clujenii pot învăţa să zboare cu parapanta, să exploreze fundul lacurilor sau să facă escaladă. “Am început să zbor acum doi ani. Este extrem de relaxant. Pentru mine a fost o pasiune de când eram copil, mereu mi-am dorit să zbor”, spune generalul Vasile Şomlea, şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, iar, în timpul liber, parapantist la “şcoala lui Babacu” din Dezmir.

Obişnuit să lupte sau să domolească forţele naturii, apa şi focul, pompierul a învăţat să folosească şi aerul în favoarea lui după ce a înţeles că “nu trebuie să faci sumo cu parapanta”, ci să o struneşti cu fineţe. “Dacă există timp de zbor, vin în fiecare zi. E foarte importantă şi direcţia vântului”, precizează generalul, în timp ce aşteaptă un vânt puternic pentru a-şi lua zborul.

Cele mai frecventate zone pentru parapantiştii care au trecut într-o primă fază prin şcoala de la Dezmir şi au obţinut licenţele de zbor sunt Colţii Trascăului de la Rimetea, zona Iara, Măgura Sălicii, cetatea de la Lita şi Cheile Turzii. În weekenduri, la Rimetea cerul se umple de parapante.

“Botezul aerului se face în tandem cu altcineva. Trebuie să faci înainte un curs, teorie şi practică, dar merită. Eu am început din ’95 şi încă zbor”, povesteşte un alt parapantist clujean. Echipamentele de zbor costă câteva zeci de mii de lei, însă investiţia se amortizează cu fiecare gură de adrenalină. “Aripile” noi pornesc de la 1.500 de euro, iar cele second-hand “bunicele”, de la 500 de euro. Cei care vor să sfideze gravitaţia mai au nevoie de o seletă (ham de protecţie pentru spate) care costă de la 300 de euro în sus, cască, bocanci şi o ustensilă indispensabilă: altivariometru, aparat care măsoară distanţa de sol şi mişcările ascendente sau descendente ale parapantei.

Cei care vor să simtă pământul sub picioare, dar şi să facă lucruri spectaculoase se pot apuca de căţărat. Cheile Turzii sunt o destinaţie permanentă pentru iubitorii muntelui, de la căţărători începători la alpinişti profesionişti. Traseele au grade diferite de greutate, astfel că orice posesor de ham şi de coarde poate să simtă senzaţiile tari ale escaladei.


“Eu fac climbing din ’96. M-am apucat de acest sport datorită pasiunii pentru munte şi impulsului de adrenalină. Merg în fiecare săptămână la căţărat”, explică Vasile Cipcigan, unul dintre cei mai longevivi alpinişti clujeni. El a devenit membru în echipa judeţeană de salvamont. Cele mai propice zone pentru căţărat sunt Cheile Tureniului, Lita şi Răchiţele, unde iarna se practică şi căţăratul pe gheaţă. Echipamentul de căţărat costă 1.000-1.500 de lei şi include papuci aderenţi la stâncă, hamuri, corzi şi dispozitive de prindere.

Scufundări la Beliş, rafting pe Criş

Lacul Beliş-Fântânele este un spaţiu în care se organizează scufundări şi “vizite” subacvatice la biserica scufundată, o clădire ale cărei ruine spectaculoase pot fi văzute şi de la suprafaţă uneori, când apa din lac e în scădere. Scufundările se fac la adâncimi de 15-30 m, vizibilitatea estimată la 15 m adâncime este de 3-5 metri, iar temperatura apei, de 10%. Aici se antrenează şi scafandrii-pompieri de la ISU. Albia Crişului Repede, stâncoască, plină de cataracte şi cu afluenţi nervoşi, oferă experienţe de rafting memorabile. În zona Vadul Crişului, la Stâna de Vale, dar şi la Peştera Ungurul Mare, doritorii se pot aventura de-a lungul torentului.