Ce văd experţii clujeni în revolta din Egipt

Specialiştii clujeni în relaţii internaţionale şi geopolitică analizează revoltele din Egipt şi Tunisia ca pe nişte evenimente care ar putea atrage legitimitate pentru grupările fundamentaliste.

Profesorii Michael Shafir de la Facultatea de Studii Europene şi Vasile Puşcaş de la Facultatea de Istorie - Relaţii Internaţionale din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai au comentat pentru ZIUA de CLUJ evenimentele violente petrecute în ultima săptămână în nordul continentului african, în Tunisia şi Egipt. Specialist în studiul extremismului şi totalitarismului comparat, Shafir consideră că cel mai mare pericol al revoltelor este acela de aduce la conducere grupări fundamentaliste. Pe de altă parte, Puşcaş, expert în relaţii internaţionale şi geopolică, spune că evenimentele din Egipt ar putea fi considerate o bulversare postcolonialistă a zonei care a fost tratată decenii de-a rândul ca o periferie a Occidentului.

“Cred că lucrurile trebuie văzute din trei perspective concentrice. Avem de-a face cu trei cercuri aici: primul se referă la situaţia internă care a dat naştere acestor erupţii. Numai un orb, cred, nu ar fi putut prevedea că această continuă mărire a discrepanţei între bogăţia clasei politico-economice şi pauperizarea continuă a maselor, la care se adaugă şi corupţia, în cele din urmă va duce la o explozie. Era o întrebare de când, nu de dacă. Aş spune că ştia el, Marx, ce ştia când spunea că oamenii judecă în primul rând cu stomacul”, a explicat Michael Shafir. El mai spune că cea de-a doua perspectivă de analiză a revoltelor din Egipt şi Tunisia are în vedere situaţia regională “foarte complicată şi foarte delicată”.

“Mişcări cum sunt cea a Fraţilor Musulmani în Egipt şi altele sunt mişcări fundamentaliste, antidemocratice şi ele sunt cele care cu uşurinţă pot dobândi popularitate în urma acestor evenimente. Vă reamintesc numai ce s-a întâmplat în Emirate. A fost o dictatură abjectă bazată pe poliţie secretă, dar rezultatul îndepărtării şahului de la putere nu a fost altul decât venirea la putere a fundamentaliştilor, şi acum întreb: când era regiunea mai stabilă? În timpul şahului sau după?” se întreabă, retoric, Shafir. Pe de altă parte, profesorul Vasile Puşcaş vede evenimentele din Africa drept o “rezultantă a discrepanţelor între Nord şi Sud, din punct de vedere economic şi social”. “Este o dovadă a existenţei în formă acută a dezechilibrelor în sistemul internaţional, pe care ar fi trebuit să le rezolve actorii principali după încetarea Războiului Rece”, spune Puşcaş.

El a precizat că există şi riscul de contagiune a revoltelor în ţările unde managementul de criză a pus accent pe eficientizarea reformelor şi pe ridicarea nivelului de trai în centru, sperând în adoptarea din inerţie a acestora de către periferie. Zonele care ar putea fi afectate, în concepţia lui Puşcaş, sunt ţările din zonă mediteraneană, cu posibilitatea de contagiune spre Orientul Mijlociu, Asia Centrală, zona balcanică şi caucaziană. “De multe decenii, zona aceasta şi zona Orientului Mijlociu au fost privite ca zone furnizoare de resurse, doar că aici între timp a intervenit epoca digitalizării, ceea ce este o şansă de omogenizare culturală - în sens pozitiv, nu de deculturalizare”, a mai punctat Vasile Puşcaş.