Procesul ÎPS Bartolomeu, o cauză pierdută?

Principalul moştenitor al Mitropolitului Bartolomeu, cel care ar putea continua procesul despăgubirilor pentru perioada petrecută de ierarh în închisoare, se află internat la Institutul Inimii.

Continuarea procesului în care ÎPS Bartolomeu Anania a dat în judecată statul român pentru despăgubiri de 800.000 de euro în baza legii ce reglementează compensarea anilor petrecuţi în închisoare pentru deţinuţii politici, în timpul regimului comunist, va deveni o chestiune de drept special. Legea stipulează că despăgubirile pot fi cerute în instanţă de descendenţi până la gradul II, în timp ce fostul secretar de cabinet al Mitropolitului, preotul Bogdan Ivanov, a fost numit moştenitor testamentar.

Fiind călugăr, Mitropolitul Bartolomeu nu are descendenţi de gradele I şi II, potrivit codului judiciar. Cea mai apropiată rudă a sa este nepotul surorii sale, Elena, Valeriu Diaconescu (64 de ani), însă pe linie descendentă, nepotul de frate este socotit rudă de gradul III. Acesta se află internat la Institutul Inimii Nicolae Stăncioiu (IINS) din Cluj-Napoca, după ce a suferit o intervenţie pe cord şi se află sub observaţie. “Nu am ştiut de proces. Am aflat de el de la secretarul Bogdan Ivanov. ÎPS Bartolomeu i-a încredinţat lui, cu consimţământul nostru, să continue procesul”, a declarat pentru ZIUA de CLUJ Elena Viezure, fiica lui Valeriu Diaconescu, nepotul ÎPS Bartolomeu.

Valeriu Diaconescu a lucrat timp de mai mulţi ani ca operator de cinematograf în comuna Glăvile, locul de naştere al lui Bartolomeu Anania. Familia Mitropolitului nu a discutat încă cu oficialii Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului despre modalităţile de a continua procesul intentat de ÎPS Bartolomeu Anania statului român. “Tata nu a discutat nimic pentru că a fost foarte îndurerat. I-am spus să discute la Arhiepiscopie despre proces când o să iasă din spital. Noi nu suntem oameni care să căutăm bogăţia şi nu ne opunem dorinţelor unchiului, pe care le-a lăsat în testamentul său”, a precizat Elena Viezure. “Dacă e nevoie şi pot, o să continui procesul. Nu îmi trebuie nici un ban, totul va merge pentru Fundaţia Bartolomeu Anania”, a spus, cu lacrimi în ochi, cel mai în vârstă nepot al Mitropolitului. Potrivit medicilor curanţi, Valeriu Diaconescu are o proteză valvulară aortică, iar azi urmează să i se facă o ecografie transesofagiană, în urma căreia se va stabili dacă proteza este disfuncţională.

Avocatul angajat de Bartolomeu Anania să-l reprezinte în acest proces a caracterizat speţa ca fiind problematică. “Legea prevede că pot continua procesul succesorii până la gradul II de rudenie. Formularea din lege este «soţul sau descendenţii», dar aici, fiind vorba de un caz special, rămâne să vedem în ce măsură există vreo formulă pentru continuarea acţiunii”, a declarat avocatul Florin Cristea. Acesta a spus că va continua să cerceteze în ce măsură preluarea “sarcinii” de descendent poate reveni în acest context moştenitorului testamentar care este preotul Bogdan Ivanov. Acesta din urmă s-a arătat sceptic în privinţa oportunităţilor legale rămase. “ÎPS nu are copii sau nepoţi de copii. Procesul se stinge din lipsă de persoane care să îl ducă mai departe”, a declarat Bogdan Ivanov.

În 2010, ÎPS Bartolomeu Anania a înregistrat la Tribunalul Cluj o solicitare în baza Legii nr. 221/2009, prin care cerea să fie despăgubit de statul român cu echivalentul în lei, la cursul BNR, al 800.000 de euro. Anania a fost condamnat printr-o sentinţă penală, alături de alte 18 persoane, în 1959, la muncă silnică de 25 de ani şi 10 ani degradare civică de către Tribunalul Militar Bucureşti. Acuzat de legionarism, Anania a fost condamnat în baza articolului din Codul penal comunist care stipula infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale. Din pedeapsa stabilită Valeriu Anania a executat 6 ani, o lună şi 18 zile în detenţie, la închisorile de la Jilava, Piteşti şi Aiud.

A scris o carte despre Bartolomeu Anania

Valeriu Diaconescu a descris într-o carte relaţia sa cu unchiul Bartolomeu Anania. “Am scris o carte de o mie de pagini cu multe poze şi cu amintiri, dar nu am găsit unde să o public. Mi-au promis mulţi că o vor publica, dar nimeni nu a făcut asta. Am scris despre naşterea mea, despre despărţirea părinţilor mei şi cum am ajuns să fiu crescut de bunicii mei, părinţii lui Bartolomeu Anania”, spune Diaconescu. El a rememorat şi cum s-a repercutat asupra vieţii familiei rămase în libertate faptul că cei doi unchi ai săi, Bartolomeu şi Dumitru, erau închişi. Despre Mitropolit, Diaconescu spune că era o fire blândă şi un om bun. “Ne-a adus dulciuri, haine şi jucării din America. Avea părinţii bolnavi şi le trimitea pachete cu mâncare şi cu ţigări pentru tatăl lui, de la Bucureşti. Eu locuiesc în aceeaşi curte unde s-a născut Anania. În Glăvile, şcoala din comună se numeşte Bartolomeu Anania”, a punctat, pe scurt, nepotul.
Una dintre cele mai emoţionante amintiri ale sale se referă la ziua în care Anania şi fratele său, Dumitru, s-au întors în satul natal după ce au fost eliberaţi din închisoare. “Au venit cu trenul până în comuna Orleşti, iar apoi au mers pe jos, peste deal, către Glăvile pentru că pe vremea aceea nu erau autobuze. Au venit pe o potecă printr-o vie, iar cineva din sat ne-a spus că vin copiii Ungurencei acasă. A fost mare bucurie când au venit. Eu am fost alintat de el. Am fost cel mai iubit dintre nepoţi”, şi-a mai amintit bătrânul nepot.

Bianca FELSEGHI, Cristina PÎRVU
biancafelseghi@ziuadecj.ro, cristinapirvu@ziuadecj.ro